Practica in contractele incheiate intre profesionisti, indiferent de natura lor, este aceea de a stabili exact cand si in ce conditii pot si trebuie sa inceteze raporturile juridice dintre acestia, in alte situatii decat prin ajungerea la termen, in cazul celor incheiate pe perioada determinata, sau prin denuntarea unilaterala, in cazul contractelor incheiate pe perioada nedeterminata.
Numit si „clauza de reziliere”, articolul din contract prin care partile se inteleg asupra modului in care acesta poate inceta, presupunand o neexecutare culpabila a uneia dintre parti, stabileste, de regula, modalitatea in care se poate solicita rezilierea anticipata, precum si efectele pe care le va produce asupra creditorului si debitorului.
Deseori, partile impun o prevedere, potrivit cu care, un contract va inceta la intrarea in insolventa a uneia dintre societati, fapt care era perfect valabil sub imperiul vechii legi a insolventei 85/2006, dar care nu mai subzista in prezent, fiind aplicabile dispozitiile noului Cod al insolventei, Legea 85/2015 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa care, spre deosebire de vechea lege, reglementeaza exact situatia contractelor in derulare la data deschiderii procedurii insolventei, prin articolul 123 al aceluiasi act normativ.
Mai concret, legea veche, prin dispozitiile art. 86, viza cresterea la maximum a valorii averii debitoarei, administratorul/lichidatorul judiciar putand sa mentina sau sa denunte orice contract, in favoarea debitoarei. In ceea ce il privea pe contractantul creditor, acesta putea sa trimita o scrisoare prin care denunta contractul, avand in vedere starea de insolventa, iar daca administratorul judiciar nu raspundea intr-un termen de 30 de zile, privind acceptarea denuntului unilateral sau o propunere de mentinere a contractului, acesta se considera denuntat si inceta sa isi mai produca efectele. Totusi, creditorul nu putea fi obligat sa ramana in contract.
In imprejurarea prezentata mai sus, partile erau in continuare libere sa mentina sau sa denunte un contract, avand in vedere starea de insolventa a debitoarei, iar clauza contractuala prin care la deschiderea procedurii contractul va inceta, isi gasea aplicabilitatea.
Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod al insolventei, situatia contractelor in derulare nu mai este aceeasi, legiuitorul alocand o atentie deosebita acestora si stabilind cu precizie atitudinea juridica a fiecareia dintre partile implicate intr-un contract.
Articolul 123 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, intitulat chiar „situatia contractelor in derulare” aduce o noutate in materia denuntarii intelegerilor cu societatile in insolventa, in sensul ca declara mentinute de drept toate contractele in derulare la data deschiderii procedurii insolventei, art. 1417 din Codul civil privind beneficiul termenului nemaifiind aplicabil, iar toate clauzele de desfiintare a contractelor si de exigibilitate anticipata pe motivul insolventei devin NULE. Aceasta prevedere arata faptul ca orice clauza de reziliere anticipata la intrarea in insolventa a uneia dintre partile semnatare este lovita de nulitate si contranctantii sunt tinuti de respectarea dispozitiilor Codului insolventei care va prevala asupra derularii sau incetarii contractului.
Exceptate de la prevederile privind obligativitatea mentinerii contractelor si nulitatea clauzelor sunt contractele financiare calificate sau acordurile de compensare bilaterala.
Insemnatatea mentinerii contractelor in derulare este aceeasi, in sensul ca se propune asigurarea protectiei debitoarei si maximizarea veniturilor societatii in scopul unei redresari economice. Ce este diferit insa, este faptul ca obligatia care rezulta din lege este de a mentine contractele si nu de a le denunta, situatia denuntarii fiind una stabilita de legiuitor si care va prevala clauzei de reziliere anticipata prevazuta de parti in contract.
In concret, desi partile convin asupra incetarii contractului la data intrarii in insolventa, ambele vor fi tinute de obligatia de mentinere a contractului la momentul deschiderii procedurii, urmand toate formalitatile prevazute in continuare de art. 123 din Legea 85/2014 privind notificarea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, dupa caz, care trebuie sa raspunda in 30 de zile de la primire, in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul sau lichidatorul judiciar nemaiputand mentine contractul, acesta considerandu-se denuntat.
In masura in care administratorul judiciar apreciaza corespunzator sa mentina contractul si formuleaza un raspuns inauntrul termenului de 30 de zile, acesta trebuie sa precizeze in rapoartele sale de activitate, trimestrial, daca dispune de fonduri banesti pentru plata prestatiilor creditorului.
Notificarea privind denuntarea unilaterala a contractului din partea creditorului trebuie sa fie formulata in maxim 3 luni de la data deschiderii procedurii insolventei. Daca se pune problema unei neexecutari culpabile si se solicita rezilierea anticipata cu respectarea termenelor de mai sus, creditorul poate depune o actiune pentru eventuale despagubiri, ce va fi solutionata de judecatorul sindic.
Intr-o alta ordine de idei, privind perspectiva in care creditorul doreste mentinerea unui contract profitabil pentru acesta, dar debitorul sau a intrat in procedura insolventei, trebuie urmarita cu strictete procedura pe care o are la dispozitie administratorul judiciar de a denunta contractul respectiv, obligativitatea mentinerii contractului fiindu-i opozabila si acestuia din urma.
In concret, teza din art. 123 Legea 85/2014 potrivit cu care „ in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, intr-un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate” interpretata per a contrario si coroborata cu prima ipoteza a aceluiasi articol, arata ca daca administratorul judiciar nu denunta in 3 luni de la deschiderea procedurii insolventei un contract neexpirat, in derulare, si acesta este obligat sa il mentina, clauza de reziliere anticipata din contract nefiind nici de aceasta data aplicabila.
Creditorul poate sa opuna administratorului judiciar obligatia de mentinere a unui contract in derulare prin aplicarea fortei articolului de mai sus, riscul la care se supune fiind neplata obligatiilor de catre debitoare, situatie in care, pentru prestatiile deja realizate si neachitate sa depuna o cerere de plata a creantei curente, conform diapozitiilor art. 75 alin 3 din Legea 85/2014, pana la intrarea in faliment cand, se va depune o declaratie de creanta si aceasta va fi inscrisa in tabelul creditorilor.
Av. Raluca Comanescu
