Costurile fixe sunt acele costuri “inelastice”, constante, care nu depind in mod direct proportional de volumul sau valoarea vanzarilor unei companii. Ca exemple se pot mentiona cheltuielile cu chiriile, telecomunicatiile, asigurarile, serviciile si dobanzile bancare, intretinerea si reparatiile, amortizarea, partial cheltuielile cu salariile, energia electrica, combustibilul, delegatiile, transportul inchiriat, alte servicii prestate de terti, cum ar fi serviciile de paza, salubritate, recrutare, training, consultanta.


Costurile fixe sunt generate de consumurile de resurse materiale, umane, informationale, financiare folosite in diverse activitati ale firmei in scopul obtinerii de venituri si beneficii, in concordanta cu obiectivele, strategiile si politicile firmei.


In conditii favorabile de business, de crestere economica, companiile sunt preocupate de realizarea obiectivelor care se refera mai ales la cresterea cotei de piata si a veniturilor si au in vedere strategii de dezvoltare prin cresterea investitiilor in modernizarea sau achizitia de noi capacitati de depozitare si vanzare, capacitati de productie, etc. Aceasta extindere  a activitatilor companiei genereaza automat si o crestere a costurilor fixe legate de consumul de noi resurse.


In conditii de stagnare sau de restrangere a oportunitatilor de afaceri, de scadere evidenta a veniturilor si a surselor de finantare, companiile acorda o mai mare atentie reducerii costurilor fixe si variabile ale companiei, avand in vedere obiectivele de mentinere a profitabilitatii si a echilibrului financiar intr-un mediu de afaceri instabil si imprevizibil.


Identificarea, clasificarea si controlul costurilor fixe devine o prioritate pe agenda zilnica a managerilor din orice companie. Analiza si controlul costurilor presupune cunoasterea si intelegerea caracteristicilor generale ale activitatii companiei si intelegerea relatiei de interdependenta dintre firma si mediul in care activeaza (economic, politic, tehnologic, social etc).


Contabilitatea manageriala a costurilor este principala sursa de informatii pentru analiza si controlul costurilor fixe.
Balanta contabila analitica a cheltuielilor lunare poate sa ne ofere informatii relevante, sintetice si de detaliu.


Exemplu:
•    contabil - contul 611 reprezinta cheltuielile cu intretinerea si reparatiile prestate de terti
•    managerial – contul 611 poate fi detaliat pe tipuri de cheltuieli de reparatii si pe centre de cost
-    intretinere si reparatii pentru utilaje de productie, cu detaliere pe sectii sau pe utilaje
-    intretinere si reparatii pentru mijloace de transport, cu detaliere pe autoturisme si autoutilitare
-    intretinere si reparatii pentru diverse categorii de echipamente informatice
-    intretinere si reparatii pentru cladiri productive sau administrative


Pentru analiza si reducerea eficienta a costurilor fixe putem sa luam in considerare urmatoarele repere:
•    abordarea costurilor trebuie sa inceapa intai la nivel de firma (abordare globala) si apoi pe elemente componente (tipuri de activitati si centre de cost, tipuri de cheltuieli);
•    trebuie identificate activitatile care sunt cele mai mari generatoare de costuri fixe si apoi trebuie analizate cele doua optiuni de baza: activitatile se restrang si se reorganizeaza sau activitatile se elimina total;
•    se identifica resursele care genereaza cele mai mari consumuri in cadrul fiecarui centru de cost;
•    metodele de reducere a costurilor fixe se stabilesc pe fiecare categorie de cheltuieli fixe in parte;
•    avantajele masurilor de reducere a costurilor trebuie sa fie mentinute pe termen lung, astfel incat sa se asigure competitivitatea firmei pe termen scurt, mediu si lung.