Denumirea marcilor din domeniul pharma

Marcile au fost si vor fi promotorul comertului, reprezentand modalitatea prin care producatorii isi pot promova produsele pe piata de profil si prin care le pot spori valoarea comerciala. In lipsa marcilor, bunurile nu ar mai putea fi identificabile, tocmai de aceea interesul manifestat de producatori pentru protejarea exclusiva a denumirilor si/sau a reprezentarilor grafice prin care pot fi identificati, a reprezentat dintotdeauna una dintre preocuparile lor principale, intrucat marca odata aplicata unui produs/serviciu este susceptibila de a determina in mod decisiv alegerea acestuia de catre  consumator.

Pornind de la analiza definitiei marcii mentionata la art. 2 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice:

Art. 2

“Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. “,

putem spune ca o trasatura definitorie a marcii in ceea ce priveste admiterea sau nu la inregistrare a acesteia, este capacitatea de a diferentia produsele/serviciile unei societati de cele furnizate de catre concurenta.

In concret, nu se poate admite inregistrarea unei marci alcatuite din cuvinte generice prin raportare la o anumita clasa de protectie, intrucat, denumirea marcii ar reprezenta insusi produsul/serviciul ce urmeaza a fi oferit, situatie in care, conditia de mai sus privind posibilitatea de a diferentia dintre multitudinea de produse/servicii pe cele apartinand unui anumit producator, nu ar mai fi indeplinita -de exemplu: inregistrarea marcii “vanzare” pentru clasa in care se regaseste serviciul de comert -.

Sunt insa si situatii in care, examinatorii din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, manifesta o oarecare “ingaduita” a denumirilor lipsite partial de distinctivitate. Una dintre aceste situatii este cea a marcilor din domeniul pharma. 

In acest caz, exista un numar destul de mare de marci care, in ciuda faptului ca sunt alcatuite din termeni ce nu confera o distinctivitate sporita, au fost admise la inregistrare si sunt folosite in mod frecvent de catre societatile farmaceutice titulare in comert. Cu toate acestea, consumatorii pot identifica producatorul in pofida lipsei caracterului puternic distinctiv. Cu titlu exemplificativ, precizam ca urmatoarele marci au fost inregistrate de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) pentru produse farmaceutice:

“HEPATOPTIM” – nr. de depozit M 2014 07335

“Hepatoprotect - Ficat protejat” – nr. de depozit M 2015 05724

ANTI-ALLERG – nr. de depozit M 2010 01560

ANTIGRIP – nr. de depozit M 2014 03201.

Daca am analiza termenii din care sunt compuse marcile, putem observa ca acestia au un inteles de sine statator (sau poate fi usor dedus), iar alaturarea lor nu este capabila sa creeze un semn susceptibil de a avea o interpretare proprie, intrucat forma finala a marcii ar putea desemna in concret afectiunea careia ii este destinat produsul. In mod normal, inregistrarea unor astfel de marci nu ar fi posibila intrucat conditia care sta la baza inregistrarii unei marci nu este indeplinita.

Practica relevanta in materie de examinare a marcilor a OSIM precum si jurisprudenta de specialitate, au relevat in mod intemeiat faptul ca, atunci cand avem in vedere produse precum cele apartinand domeniului farmaceutic, nivelul de atentie al publicul caruia ii sunt destinate produsele se modifica radical (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV a civila, Decizia Nr. 236 A/28.05.2014). Daca atunci cand avem in vedere cumpararea unei reviste sau a unui produs de uz cotidian, consumatorul nu este unul extrem de diligent si de atent, in cazul achizitionarii de produse farmaceutice, rationamentul se schimba complet. Din cauza faptului ca in joc se afla starea de sanatate si viata persoanelor carora le sunt destinate produsele, atentia manifesta de catre acestia este extrem de ridicata. De asemenea, aceste produse nu vor fi niciodata achizitionate fara a trece de un filtru suplimentar de siguranta, farmacistii, care, reprezinta practic un element suplimentar ce garanteaza alegerea produsului potrivit pentru fiecare persoana in parte. Mai mult decat atat, unele dintre medicamente pot fi achizitionate doar cu prescriptie medicala, caz in care, cumparatorul este indrumat in mod concret catre un anumit produs (indicandu-se chiar si producatorul).

Dat fiind acest cumul de factori de protectie si atentia sporita a consumatorului caruia ii sunt destinate produsele, practica oficiilor de inregistrare a marcilor si jurisprudenta relevanta au demostrat ca, in ciuda lipsei unui caracter distinctiv pronuntat al marcilor, consumatorul are totusi posibilitatea sa distinga intre produsele furnizate de marile intreprinderi farmaceutice.

Cu toate acestea, nu trebuie incurajata depunerea unor marci lipsite in totalitate de caracteristica distinctivitatii (cum ar fi de exemplu depunerea marcii “TUSE” pentru produse farmaceutice), intrucat, sunt sanse foarte mari ca acestea sa fie respinse de la inregistrare. Este recomandata in acest caz consultarea unui consilier in proprietate industriala pentru a va indruma in procesul de inregistrare a marcii.

Dragos Oancea

About Author

Nomenius
Agentie de proprietate intelectuala