In lumina noii evolutii tehnologice, s-a nascut un nou atribut de identificare, acela al „numelui de domeniu”, un atribut care in esenta nu reprezinta altceva decat o adresă de internet sub forma unei secvenţe de caractere alfanumerice, alcătuită din mai multe domenii, separate între ele prin puncte.
„Domeniul” reprezinta grupul de 2-3 caractere care ofera cateva informatii referitoare la categoria site-ului De exemplu, un site cu caracter educational se va termina cu „.edu”, unul comercial cu „.com”, iar unul localizat regional, cu continut într-o limbã nationalã a unei tãri se va termina cu un grup de caractere ce reprezinta indicativul acelei tari.
Definitia numelui de domeniu este data de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (WIPO) „forme usor de retinut de adrese de Internet si care sunt folosite in mod uzual in scopul gasirii de site-uri web”
Pe Internet fiecare nume de domeniu este unic, iar principiul utilizat este "primul venit, primul servit". O denumire adecvata da personalitate unei entitati (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat) si va da incredere potentialilor clienti. Pentru a putea fi folosit cu usurinta, numele de domeniu ales trebuie sa fie usor de citit si de tinut minte.
Înregistrarea unui nume de domeniu nu conferă un drept de proprietate sau un drept legal exclusiv similar drepturilor de proprietate intelectuală, ci un simplu drept de folosinţă asupra denumirii respective. Contractul de înregistrare care se încheie între solicitant şi RNC (RNC este autoritatea de reglementare a domeniilor Internet din Romania – Reteaua Nationala de Calculatoare) nu constituie un contract de vânzare-cumpărare ci un contract cu titlu oneros nenumit.
Dreptul de folosinţă se exercită în general prin crearea unui site internet asociat numelui de domeniu respectiv. Pe această pagină deţinătorul poate publica diferite informaţii, poate face prezentări, oferte, publicitate sau operaţiuni comerciale. În acest sens, noţiunea de domeniu este definită în Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic ca fiind „o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date”. Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei conţine anumite prevederi prin care se urmăreşte asigurarea unei securităţi în ceea ce priveşte domeniile utilizate în comerţul electronic. Legea incriminează ca infracţiuni pedepsite cu închisoarea „fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice” si „fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul”.
Procesarea cererilor se face automat, domeniul devenind activ dupa efectuarea platii. Prin completarea cererii, se garanteaza folosirea legala a domeniului.
Politica unitara de solutionare a disputelor privind nume de domenii a fost adoptata la data de 26.08.1999 de catre ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers). Aceasta reglementare a fost adoptata de toate registrele acreditate pentru numele de domeniu generice (.net, .com, .org) si de unele registre nationale acreditate (RNC a adoptat aceasta politica in 1999). In esenta, adoptarea acestei politici unitare inseamna ca cel care doreste inregistrarea unui nume de domeniu declara pe proprie raspundere ca prin inregistrarea respectivului nume de domeniu nu va incalca drepturile vreunei persoane, inregistrarea nefacandu-se cu rea-credinta sau cu incalcarea vreunei legi.
Astfel, cel care depune spre inregistrare un nume de domeniu semneaza in fapt un contract care contine de asemenea o clauza compromisorie. In clauza compromisorie părţile (cel care doreste sa inregistreze un nume de domeniu si RNC) convin ca litigiile ce se vor naşte în legătură cu acesta inregistrare să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se arbitrii acreditati de ICANN.
Se poate intampla ca o alta persoana decat titularul unei marci sa inregistreze acea marca la Registrul Roman de domenii (RNC) ca nume de domeniu.
Marca, este definita de legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice ca fiind un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinind altor persoane. Pot sa constituie marci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si in special forma produsului sau ambalajului sau, combinatii de culori, precum si orice combinatie a acestor semne”.
Exista la ora actuala multe litigii (fie in instanta fie in arbitraj) deoarece prealabil inregistrarii nu exista nici o verificare a numelui de domeniu din punct de vedere al drepturior de proprietate intelectuala. Astfel, in sistemul actual se poate intampla ca un nume de domeniu sa interfereze cu o marca inregistrata, titularul unei marci descoperind ca numele de domeniu format din marca sa este inregistrat de o alta persoana.
Exista mai multe opinii in ceea ce priveste necesitatea unei verificari anteriore inregistrarii unui nume de domeniu, dar in general se admite ca din cauza dificultatilor de a determina cine detine drepturi pentru un nume de domeniu si pentru a stimula afacerile, este rezonabil sistemul actual in care pentru a inregistra un nume de domeniu este necesara doar plata unei taxe si inregistrarea intr-o baza de date.
In schimb, cei care isi inregistreaza ca nume de domeniu o marca inregistrata obtin avantaje nemeritate. Astfel, un utilizator al internetului cautand referinte despre produsele care poarta o anumita marca gaseste o alta adresa de internet pe care, spre exemplu se face reclama la cu totul alte produse.
Se poate intampla ca inregistrarea unei marci ca nume de domeniu de catre o alta persoana decat titularul marcii sa se faca din nestiinta, astfel incat cel care isi inregistreaza numele de domeniu poate avea pierderi financiare in cazul in care este actionat in justitie de titularul marcii (suma platita pentru a inregistra numele de domeniu, plata cheltuielilor de judecata, angajarea unui avocat si de asemenea, pierderile pe care le implica anularea inregistrarii numelui de domeniu).
Dar se poate intampla ca o persoana sa inregistreze un nume de domeniu cu rea-credinta in scopul santajarii titularului marcii de buna-credinta pentru a obtine beneficii financiare (nici o prevedere legala nu opreste o negociere intre titularul unei marci care intentioneaza sa inregistreze un nume de domeniu care sa cuprinda marca si cel care are inregistrat deja acest nume de domeniu in scopul renuntarii acestuia din urma la numele de domeniu).
Achiziţionarea unui nume de domeniu în scopuri exclusiv speculative constituie o faptă ilicită şi poate fi sancţionată prin anularea înregistrării acestuia.
Astfel, titularul marcii are doua posibilitati: o negociere directa cu cel care a inregistrat numele de domeniu sau initierea unui proces in fata instantei de judecata sau arbitrale.
Litigiile între persoane fizice sau juridice privind dreptul de a folosi un anumit nume de domeniu vor fi rezolvate de preferinţă mai întâi prin mediere, arbitrare şi apoi prin alte metode legale, inclusiv acţiune judecătorească.
Se participă la procedura arbitrală în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1. Numele de domeniu este identic sau foarte asemănător intr-un mod care creaza confuzie cu o marcă de comert asupra căreia are drepturi reclamantul
2. Deţinătorul nu are nici un drept sau interes legitim asupra numelui de domeniu
3. Numele de domeniu respectiv a fost înregistrat şi este folosit cu rea-credinţă
Pentru a putea invoca reaua credinta a detinatorului numelui de domeniu, trebuie demonstrate anumite circumstante cum ar fi:
a. Detinatorului numelui de domeniu a inregistrat sau a dobandit numele de domeniu in scopul principal de a vinde, inchiria sau transfera in orice mod numele de domeniu atribuit tertului care este proprietarul marcii sau unui concurent al acestuia pentru o suma care este in mod evident excesiva fata de cheltuielile efective ale beneficiarului efectuate cu inregistrarea numelui de domeniu
b. Detinatorul numelui de domeniu a inregistrat numele de domeniu pentru a-l impiedica pe tertul proprietar al marcii sa isi inregistreze acest nume de domeniu
c. Detinatorul numelui de domeniu a inregistrat numele de domeniu in scopul principal de a produce dificultati afacerilor unui concurent
d. Detinatorul numelui de domeniu a incercat in mod intentionat sa atraga prin folosirea numelui de domeniu utilizatorii de Internet,catre web site-ul sau sau alta locatie on line, prin crearea unei asemanari sau confuzii cu marca reclamantului (prin sugerarea unei afilieri sau a altui tip de legatura) in scopul obtinerii de castiguri comerciale.
Procedura arbitrala are si avantaje (cum ar fi solutionarea rapida a cauzei – maxim 70 de zile) dar si dezavantaje (taxele destul de mari).
Temeiul procedurii administrative este format din Regulile ROLTD pentru inregistrarea numelor de domeniii si subdomenii din zona „.ro”. „Aceasta politica referitoare la numele de domeniu va fi guvernata in acord cu legile Romaniei. Instantele din Bucuresti, Romania vor fi singurele in masura sa rezolve pe cale judecatoreasca orice dispute ce pot aparea in legatura cu numele de domeniu. Inainte de calea judecatoreasca, o mediere sau arbitrare a disputelor este posibila conform politicii de rezolvare a disputelor afisata lahttp://www.rnc.ro/new/Dispute-Resolution-Policy.html”.
In cazul in care o rezolvare mutuala nu este posibila, reclamatia constituie subiect pentru Politica Uniforma de Rezolvare a Disputelor privind Numele de Domenii aprobata de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).
Prin conventia de inregistrare a numelui de domeniu persoana care a solicitat inregistrarea („the registrant”) s-a obligat sa accepte caracterul obligatoriu al acestei proceduri. In schimb, terta persoana care pretinde ca i-a fost incalcat un drept poate sa nu formuleze nici o cerere pe cale administrativa, ci sa se adreseze direct instantei.
Reclamantul va alege arbitrul pentru soluţionarea litigiilor administrative dintre cei acreditaţi de ICANN, înaintând cererea către acesta. Institutiile acreditate de ICANN sunt urmatoarele: WIPO (World Intellectual Property Organisation), Forul National de Arbitraj (NAF), CPR Institute for Dispute Resolution si Asian Domain Name Dispute Resolution Center.
Prin aceasta procedura administrativa se pot dispune urmatoarele masuri: anularea inregistrarii numelui de domeniu (care devine astfel disponibil pentru a fi inregistrat de o alta persoana) sau transferul numelui de domeniu catre persoana care formuleaza cererea de procedura administrativa. In cazul procedurii administrative nu se pot solicita alte masuri (cum ar fi despagubri, cheltuieli de judecata etc.)
Procedura in fata WIPO este compusa din urmatoarele etape:
1.Inregistrarea cererii se face on-line, urmata de trimitere de copii scrise cu probe anexate
2.WIPO verifica din oficiu indeplinirea conditiilor de forma a cererii
3.WIPO notifica detinatorului numelui de domeniu si societatea de inregistrare
4.ROLTD suspenda numele de domeniu la primirea notificarii despre existenta unui litigiu
5.Detinatorul numelui de domeniu a inregistrat numele de domeniu
De asemenea, in cazul incalcarii unui drept la marca se poate apela la instanta judecatoreasca de drept comun pentru recuperarea numelui de domeniu.
Dezavantajele in acest caz ar fi urmatoarele: timpul indelungat pana la pronuntarea unei hotarari irevocabile si faptul ca solutionarea unui astfel de litigiu este destul de dificila pentru judecatori, fiind necesara cunoasterea acestei materii relativ noi. In schimb, avantajul ar fi costul scazut fata de procedura arbitrala.
In aplicarea principiilor răspunderii civile delictuale (art. 998 din Codul civil), reclamantul poate solicita anularea numelui de domeniu care ii incalca drepturile sau transferul numelui de domeniu, ceea ce constituie o opţiune mai avantajoasă. În jurisprudenţa internaţională, în majoritatea covârşitoare a litigiilor reclamantul solicită transferul iar nu anularea numelui de domeniu.
Dacă reclamantul este titularul unei mărci, acesta are la dispoziţie anumite mijloace specifice pentru apărarea dreptului său, distincte de aplicarea principiilor răspunderii civile delictuale. Este vorba despre acţiunea în contrafacere şi despre acţiunea în concurenţă neloială.
Prin intermediul acestor acţiuni s-ar putea obţine anularea sau transferul numelui de domeniu precum şi despăgubiri pentru eventualul prejudiciu suferit. Printr-o interpretare extensivă, art. 83 alin. 2 şi art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, care incriminează contrafacerea şi concurenţa neloială, şi-ar putea găsi aplicare şi în materia numelor de domenii.
Printr-o sentinta civila a Tribunalului Bucuresti (Sentinta civila nr. 1682 /06.11.2001) s-a statuat ca „Principiile răspunderii civile delictuale sunt aplicabile înregistrărilor abuzive de nume de domenii.
Achiziţionarea unui nume de domeniu în scopuri exclusiv speculative constituie o faptă ilicită şi poate fi sancţionată prin anularea înregistrării acestuia. Prin înregistrarea unui nume de domeniu, deţinătorul acestuia nu dobândeşte un drept de proprietate asupra denumirii în cauză şi nici un drept exclusiv asemănător unui drept de proprietate intelectuală, ci un simplu drept de folosinţă, al cărui exerciţiu este condiţionat de buna-credinţă a deţinătorului.”
Procedura ordonanţei preşedinţiale este aplicabilă în materia conflictelor dintre deţinătorii unor nume de domenii şi titularii unor drepturi de proprietate intelectuală sau de altă natură. Este adevărat că natura măsurilor care ar putea fi ordonate de către instanţă trebuie să ţină cont de cerinţa caracterului vremelnic şi neprejudecării fondului.
Este evident că instanţa ar putea dispune suspendareanumelui de domeniu, pentru că această măsură are un caracter provizoriu inerent, dar ar putea dispune şi transferulsau anulareanumelui de domeniu. Ambele măsuri, cât şi revenirea asupra lor, constituie operaţiuni extrem de simple din punct de vedere tehnic. Jurisprudenţa franceză a admis constant această posibilitate în cadrul unei proceduri analoge (procédure de référé) (TGI Nanterre, ordonanţa din 16 septembrie 1999 (L’Oréal c. Vichy.com), TGI Nanterre, ordonanţa din 31 ianuarie 2000 (Trois Suisses France c. SARL Axinet şi Eric Griffaut), TGI Paris, ordonanţa din 23 mai 1996 (Relais et Châteaux c. Calvacom), TGI Paris, ordonanţa din 17 aprilie 1999 (Radio France c. Christian Fouchet).
Procedura ordonanţei preşedinţiale răspunde exigenţelor de celeritate care guvernează internetul. Spre deosebire de acţiunea în contrafacere sau în concurenţă neloială, care pot fi promovate doar dacă există „folosire”, adică numele de domeniu conduce la un site internet operaţional, ordonanţa preşedinţială ar putea fi utilizată chiar şi atunci când numele de domeniu a fost doar înregistrat, fără să fie (încă) activat. Dezavantajul major este că procedura nu permite solicitarea şi obţinerea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
În calitate de registrator, RNC are obligaţia, dacă există o hotărâre judecătorească în acest sens, să procedeze la anularea sau transferul numelui de domeniu. RNC nu trebuie să figureze ca parte în proces, fiind suficient ca instanţa să constate că pentru repararea integrală a prejudiciului este necesară anularea sau transferul. În schimb, având în vedere că o reparaţie în natură nu este realmente posibilă, deţinătorul numelui de domeniu ar fi putut fi condamnat la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
Asadar, in scopul prevenirii declansarii unor proceduri indelungate si costisitoare este de dorit ca titularii marcilor sa aiba in vedere si inregistrarea acestora ca nume de domeniu. Altfel, se poate intampla ca acestea sa fie deja inregistrate iar faptul ca titularul a fost diligent si a inregistrat la OSIM marca sa nu fie de ajuns deoarece o alta persoana poate profita de renumele marcii pentru a realiza, cu rea credinta, beneficii.
