ad-test-0
ad-test-2

Perioadele critice din procedura de inregistrare a marcii

Denumirile alese de către solicitanții mărcilor sunt, de cele mai multe ori, fie similare cu mărci deja înregistrate, fie contrare legislației naționale în vigoare –Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Tentația este una foarte mare atunci când vine vorba de depunerea spre înregistrare a unei denumiri similare cu o marcă anterioară sau de încercarea de monopolizare a unei sintagme de interes public, ce ar trebui să fie utilizată în mod liber de către orice agent economic. Totuși, există anumite instrumente juridice și etape procedurale care stopează aceste încercări. Cu alte cuvinte, la momentul înregistrării mărcii, este posibil ca denumirea pe care am ales să o  înregistrăm ca marcă să nu intre în conflict cu un drept anterior, însă, să fie contrară legislației naționale privind înregistrarea mărcilor, sau, chiar dacă nu este contrară legislației naționale în vigoare, să fie similară cu un drept anterior înregistrat.

Perioadele critice din timpul procedurii de înregistrare a mărcii, când aflăm dacă poate lua naștere un potențial conflict, ar putea fi clasificate în două mari categorii:

1) CONFLICTUL CU UN DREPT ANTERIOR ÎNREGISTRAT CA MARCĂ

În ceea ce privește prima categorie a problemelor ce pot fi întâmpinate în cursul procedurii de înregistrare, conflictul cu un drept anterior înregistrat, există două momente de interes în cadrul cărora înregistrarea mărcii poate întampina impedimente: perioada dedicată opozițiilor din partea terților interesați și perioada dedicată contestațiilor.

Conform art. 19 (1) din legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice: “în termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17, orice persoană interesată poate formula opoziție la înregistrarea mărcii”. Publicarea cererii de înregistrare a mărcii în BOPI (Buletinul Oficial de Proprietate Industrială), are loc în termen de 7 zile de la depunere. Spre exemplu, titularul unei mărci anterioare înregistrate pentru aceleași clase de protecție și similară în ceea ce privește denumirea cu cererea de marcă ulterioară, poate formula opoziție, și, în masura în care Comisia de Examinare Opoziții a OSIM constată similaritatea dintre clase și denumiri, poate pune capăt înregistrării mărcii.

În egală măsură, atunci când termenul aferent primei perioade este omis de titularul dreptului anterior, acesta are la dispoziție calea formulării unei contestații la publicarea înregistrării mărcii în BOPI partea a doua. Potrivit art. 86 (1) din legea 84/1998: “deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor (…) pot fi contestate la acest oficiu de persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.” Procedura contestațiilor este văzută ca o alternativă în ceea ce privește căile de stopare a înregistrării mărcii, bazate pe un drept anterior. Desfășurarea procedurii contestației are loc în două etape: etapa scriăa (când fiecare parte depune argumentele în scris) și etapa orală (în care argumentele sunt susținute în fața Comisiei de Contestații Mărci a OSIM), fiind mult mai complexă prin raportare la procedura opoziției.

2) CONFORMAREA CU CERINȚELE LEGALE IMPUSE DE LEGEA 84/1998 PRIVIND MĂRCILE ȘI INDICAȚIILE GEOGRAFICE

În același timp, marca nu trebuie doar să respecte condițiile de diferențiere față de drepturile anterioare protejate, ci trebuie să se ralieze și cerințelor legale în vigoare. Spre exemplu, art. 5 din legea 84/1998 interzice înregistrarea ca marcă a unor sintagme lipsite de distinctivitate (marca “magazinul meu” pentru servicii de comerț din clasa 35) sau descriptive (“business management” pentru servicii de consultanță în afaceri din clasa 35):

“Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:

(…)

b)mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;

d)mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;

Motivele de refuz nu se opresc aici, fiind de asemenea interzisă înregistrarea ca marcă a unor denumiri contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sau care conțin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un semn religios s.a.

Astfel, posibilele probleme care pot apărea odată cu depunerea mărcii spre înregistrare vin din două direcții: pe de o parte, trebuie să avem în vedere conflictul cu drepturile anterioare deja înregistrate și, pe de altă parte, trebuie să acordăm o deosebită atenție cerințelor legale ce vizează condițiile necesare pentru înregistrarea mărcii.

Ținând cont de multitudinea criteriilor care trebuie avute în vedere la momentul depunerii spre înregistrare a mărcii dar și pe tot parcursul procedurii, este necesară consultarea unui consilier specializat în proprietate industrială pentru a putea evita orice eventuale costuri suplimentare sau termene prelungite.

Dragoș Oancea - Consultant NOMENIUS (Agenție de Proprietate Intelectuală)

About Author

Nomenius
Agentie de proprietate intelectuala
ad-test-3