Daca in numarul trecut al revistei Hores ati aflat informatiile privind extinderea teritoriala a marcii, in acest numar veti afla detaliile de baza ale inregistrarii unei marci, respectiv: cat costa si ce acte sunt necesare.
CE DOCUMENTE SUNT NECESARE?
Contrar asteptarilor generale, documentatia pentru depunerea unei marci spre inregistrare (fie ea nationala, comunitara sau internationala) nu este foarte elaborata insa trebuie acordata o foarte mare atentie modalitatii de completare a cererii de marca. Aceasta intrucat nu de multe ori, din necunostinta de cauza si fara o asistenta specializata, solicitantul completeaza spatiual destinat claselor cuprinse in Clasificarea de la Nisa cu coduri CAEN, ceea ce este in mod cert eronat.
Pentru o marca nationala cu logo color, in afara cererii de inregistrare mai trebuie depusa doar taxa de inregistrare, cinci copii color si cinci copii alb-negru ale reprezentarii marcii precum si o procura atunci cand se apeleaza la un mandatar specializat (consilier in proprietate intelectuala).
In ce priveste depunerea cererii de marca comunitara, aceasta poate fi facuta in mod direct la OHIM (Oficiul pentru Armonizarea in Piata Interna) printr-una dintre cele patru modalitati specifice: online, prin posta, personal la sediul Oficiului de la Alicante sau prin fax.
Pentru inregistrarea unei marci internationale, cererea se va depune la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci. Mai departe, OSIM-ul o va transmite catre OMPI (Organizatia Mondiala in Proprietate Industriala) astfel incat cererea sa ajunga in fiecare din statele vizate.
CAT COSTA?
Prima intrebare a oricarei persoane care isi doreste protectia conferita de inregistrarea unei marci, fie ca este vorba despre o marca nationala, comunitara sau internationala, se refera la costurile ce le implica o astfel de procedura.
In cazul marcii nationale, taxa catre OSIM pentru inregistrare si examinare porneste de la modica suma de 432 RON pentru o marca verbala solicitata pentru o singura clasa de produse sau servicii. Bineinteles, taxele de examinare vor creste daca solicitantul doreste protectia pentru o marca combinata, avand si un logo alb-negru sau color. De asemenea, solicitantul va plati cate 180 RON in plus pentru fiecare clasa suplimentara de produse sau servicii apartinand Clasificarii de la Nisa. Trebuie evidentiat ca este mult mai eficient din punct de vedere al costurilor depunerea unei singure cereri de marca pentru toate acele produse si servicii pentru care se considera ca va fi necesara protectia decat depunerea a cate o cerere de marca, separat pentru fiecare produs si serviciu in parte.
Astfel, cele mai mari costuri pe care le poate implica inregistrarea unei marci in Romania (solicitand protectia pentru toate cele 45 de produse si servicii posibile apartinand clasificarii de la Nisa) se ridica la suma de 8748 RON.
Daca in cazul marcii nationale se poate depune initial suma de 36 RON, reprezentand taxa de examinare, iar diferenta de taxa de examinare se poate depune in termen de 3 luni de la data depuneri cererii, nu aceeasi este situatia marcilor comunitare.
La nivel comunitar, taxele pentru inregistrarea unei marci presupun atat o taxa de baza cat si o taxa de inregistrare.
Taxa de baza este cea achitata pentru depunerea unei cereri de marca individuala si se ridica la suma de 900 EUR, suma care acopera pana la 3 clase de produse/servicii. Alaturat acesteia, taxa pentru fiecare clasa suplimentara incepand cu cea de-a patra este de 150 EUR in plus.
Fata de termenul national de 3 luni de la data depunerii cererii, in cazul marcilor comunitare, taxa de baza pentru depunerea unei cereri comunitare trebuie platita in termen de maxim o luna de la depunerea acesteia. Mai mult de atat, OHIM (Oficiul pentru
Armonizare in Piata Interna, ca institutie unde se depun cererile de inregistrare a marcilor comunitare) nu emite o notificare pentru a atentiona in ceea ce priveste necesitatea platii acestor taxe si deasemenea, nu elibereaza facturi pentru taxele privind marcile comunitare. Doar din acest punct de vedere sistemul national este preferabil intrucat se primeste o factura pe numele solicitantului pentru sumele platite in contul OSIM. Mai mult de atat, OSIM-ul trimite notificari cu privire la taxele si termene in care trebuie achitate aceste diferente de taxe.
In cazul in care marca comunitara a fost acceptat la inregistrare, solicitantul va trebui sa achite si taxa de inregistrare care este de 850 EUR pentru o marca individuala , suma care acopera pana la 3 clase de produse/servicii. In cazul in care marca nu este admisa la inregistrare, solicitantul marcii va pierde intreaga taxe de 900 EUR reprezentand taxa de baza.
O cerere de marca internationala trebuie sa aiba intotdeauna la baza o marca nationala inregistrata. Sa presupunem ca un activant din domeniul HORECA are o marca nationala si ar dori sa-si extinda protectia si in alte tari, nu neaparat in cele apartinand Uniunii Europene. Astfel, daca el doreste sa-si extinda protectia si in alte tari ale sistemului de la Madrid, atunci va trebui sa achite o taxa de baza de aproximativ 590 EUR aferenta marcii combinate color pentru o clasa de servicii si inca 65 EUR suplimentar pentru fiecare tara in care se doreste extinderea protectiei marcii internationale. Exista cateva state care percep si o taxa individuala, aceasta taxa fiind diferentiata in functie de fiecare tara. Astfel, pentru extinderea marcii in Japonia se va mai plati inca o taxa de 75 EUR, aceasta taxa putand ajunge chiar si la suma de 487 EUR (cazul Danemarcei).
Asadar, ramane la latitudinea celui interesat de inregistrarea unei marci sa decida care sistem (national, comunitar sau international) corespunde mai bine propriilor interese.
