Cu 19 eurodeputați mai puțin după alegerile pentru Parlamentul Uniunii Europene din iunie, ecologiștilor li se reduce substanțial capacitatea de a influența politica pe segmentul climatic. Nici obiectivul Green Deal - decarbonizarea continentului până în 2050 - n-ar mai fi o certitudine în termenii fixați, în 2019. Pierderile înregistrate de ,,verzi’’ sunt - proporțional vorbind - mai mari decât ale oricărui grup din legislativul european și reflectă o viziune unidimensională asupra marilor probleme apărute în ultimii ani, pe continent.
Cum s-au trezit europenii din visul ecologic
Lansat în 2019 de Comisia UE - avem încă în memorie momentul îmbrățișării dintre Greta Thumberg și Ursula von der Leyen - Green Deal stabilește termene și norme privind reforma unor sectoare cu influență asupra schimbărilor climatice. Este vorba de industrie, mobilitate, agricultură, construcții, protecția zonelor caracterizate prin biodiversitate. Costurile acestor reforme înseamnă o treime din cele 1800 miliarde de euro ale proiectului financiar Next Generation și o parte din bugetul pentru perioada 2021-2027. Deși nu au fost membri în coaliția majoritară care s-a impus în Parlamentul European - populari, socialiști, liberali - ecologiștii au jucat un rol de prim rang atât în promovarea propriilor interese politice cât și în negocierea sprijinului acordat altor proiecte. Când au început să apară problemele și lumea s-a trezit - primii au fost agricultorii europeni - manifestările de stradă au luat locul negocierilor din spatele ușilor închise de la Bruxelles și Strasbourg. Consensul în privința lor a început să scadă arătând că nu sunt atât de frecventabili pe cât păreau cu doar câțiva ani înainte.
Germanii s-au trezit primii...
În iunie, electoratul european - în frunte cu cel german - a demonstrat că teoriile ecologiste referitoare la politica în domeniul climatic nu reprezintă o prioritate continentală. Invadarea Ucrainei de către Rusia, criza energetică dar mai ales incertitudinea privind perspectiva economică au redefinit modul de gândire al europenilor. Mai ales al celor de la baza piramidei sociale. Dacă privim înapoi, observăm că aspectele sociale ale măsurilor promovate de ecologiști nu au fost abordate corect și nici concepute în mod integrat. Când au început greutățile și a fost influențat negativ costul vieții, interpretarea dată de europenii cu grad ridicat de vulnerabilitate economică a fost aceea că ei ar trebui să achite mare parte din costul tranziției ecologice. Un exemplu: în procesul de transformare energetică a locuințelor s-a plecat de la ideea că toți beneficiarii ar dispune de sumele necesare pentru lucrări în etapa inițială, urmând ca acestea să fie rambursate ulterior. Nu s-a ținut cont de faptul că în UE există segmente de populație care nu au nici măcar sumele necesare tratamentelor medicale. Noi, românii, cunoaștem bine această realitate.
Exemplul pompelor de căldură
Încălzirea și răcirea locuințelor în funcție de anotimp reprezintă 80% din consumul energetic al acestora și principala cauză a poluării în mediul urban. Instalarea pompelor de căldură - alternativă ecologică la utilizarea centralelor de apartament - este o soluție care și-a demonstrat viabilitatea în ultimii ani. Aici apare problema prezentată în exemplul de mai sus. Mulți dintre viitorii beneficiari nu dispun de resursele financiare necesare lucrărilor de substituire. În plus, o simplă reevaluare a costurilor arată că ar trebui dublată capacitatea de producție a pompelor în fiecare an și investiții de peste 7 miliarde euro. La nivelul UE nu este mult dar acum a apărut o altă problemă: apărarea jumătății de vest a continentului în fața pericolului din est.
Desigur, după război mulți viteji se arată dar consider că o chestiune atât de importantă pentru viitorul umanității ar fi trebuit explicată riguros, structurată material și aplicată într-o perioadă de stabilitate economică. Recunosc însă că în 2019 - când s-a pus problema pe tapet, în mod efectiv - o anumită stabilitate era ...în Europa.
George Miloșan - Expert în geopolitică, geoeconomie, criminalitate organizată transfrontalieră și antiterorism, cu articole publicate în presa română și italiană.
