Giganții tehnologici au trecut de la a plăti cu numerar la a plăti cu obligațiuni. Piața a început să ceară dobânzi de 15% celor mai expuși, iar Alphabet a închis al doilea trimestru la rând cu fluxul de numerar negativ. România, cu 5,2% dintre firme care folosesc AI, privește cursa de pe margine, dar îi va plăti energia și costul banilor.
Cea mai mare investiție din istoria tehnologiei a început să se finanțeze ca o autostradă: pe datorie. JPMorgan estima în iunie că investițiile globale legate de inteligența artificială vor ajunge la 5.500 de miliarde de dolari până în 2030 și că 4.100 de miliarde dintre ele vor fi acoperite prin împrumuturi, adică trei sferturi. The Economist a dedicat subiectului, în ediția din 24 octombrie, o analiză a îndatorării industriei, iar Foreign Affairs publică în numărul de noiembrie–decembrie un eseu al investitorului Ruchir Sharma intitulat, fără menajamente, „Marea prăbușire globală a AI”.
De ce contează cine plătește, nu doar cât
Până de curând, Microsoft, Alphabet, Amazon și Meta își finanțau centrele de date din propriile profituri, iar scepticii erau liniștiți cu un argument solid: nu poți avea o bulă fără datorie. Argumentul a expirat. Potrivit Reuters, Alphabet, Amazon, Meta, Microsoft și Oracle au emis obligațiuni de aproximativ 220 de miliarde de dolari într-un singur an, iar numai primele patru, fără Microsoft, vânduseră până în iulie 194 de miliarde, față de 108 miliarde în tot 2025. Rezultatele din 28 octombrie au arătat unde se duc banii: Alphabet a cheltuit 51,4 miliarde de dolari pe investiții într-un singur trimestru, mai mult decât dublu față de anul trecut, și-a menținut planul de 195–205 miliarde pentru 2026 și a raportat un flux de numerar liber de minus 9,1 miliarde, al doilea trimestru negativ consecutiv. Acțiunile au scăzut cu peste 10%. Microsoft a investit 45,2 miliarde în același interval și anunță peste 50 în următorul; Meta țintește 135–145 de miliarde pe an.
Unde se vede prima fisură?
Nu la giganți, care au afaceri mature în spate, ci la etajul de dedesubt. CoreWeave, furnizorul specializat de infrastructură AI care închiriază putere de calcul marilor laboratoare, a văzut în octombrie randamentele unora dintre obligațiunile sale urcând la 15–16%, potrivit datelor de piață citate de presa financiară. Când o companie plătește 15% pentru bani într-o lume în care Trezoreria americană plătește sub 5%, piața spune ceva și nu este un compliment. Sharma, președintele Rockefeller International, compară momentul cu sfârșitul anilor 1990: investitorii de atunci aveau dreptate că internetul va schimba lumea și au pierdut oricum, pentru că au plătit prea mult, prea devreme, pentru companii care nu au apucat să încaseze.
O investiție este bună doar dacă produce bani
Diferența dintre o infrastructură și o bulă nu stă în suma cheltuită, ci în raportul dintre capitalul îngropat astăzi și veniturile de mâine. Agenția Internațională pentru Energie estimează că centrele de date vor consuma 950 TWh în 2030, dublu față de 485 TWh în 2025, iar cele dedicate AI au crescut cu 50% numai anul trecut. Fiecare terawatt-oră are un contract de furnizare, o linie de credit și o rată de dobândă în spate. Dacă veniturile din AI cresc așa cum promit prezentările, datoria se rambursează din profit. Dacă nu, se rambursează din bilanțurile băncilor, ale fondurilor de pensii și ale fondurilor de credit privat care au cumpărat obligațiunile. Acolo e deosebirea față de 2000: atunci pierdeau acționarii; de data aceasta, și creditorii.
De ce contează pentru România
România nu participă la cursă, dar îi plătește două dintre facturi. Prima este energia: centrele de date concurează pentru aceeași electricitate pe care industria românească o plătește deja cu 17,2 eurocenți pe kilowatt-oră, mai scump decât în Bulgaria sau Cehia, după Eurostat. A doua este costul banilor: când piața americană de obligațiuni se tensionează, se scumpește creditul peste tot, inclusiv pentru un stat care se împrumută la 7,6% pe zece ani. În același timp, adoptarea rămâne modestă: 5,2% dintre întreprinderile românești cu peste zece angajați foloseau o tehnologie AI în 2025, cel mai mic procent din Uniune, față de o medie de 20%, potrivit Eurostat, iar 44% dintre IMM-uri atinseseră în 2024 nivelul de bază al digitalizării. Singurul activ strategic al țării în această poveste este fabrica de inteligență artificială EuroHPC de la ICI București, intrată în implementare pe 1 septembrie, cu termen de operaționalizare la finalul lui 2027. Pentru firmele românești, riscul imediat nu este bula, ci rămânerea în urmă indiferent dacă bula se sparge sau nu.
Toate revoluțiile tehnologice au avut dreptate și toate au ruinat pe cineva pe drum. Noutatea acestei revoluții este că și-a schimbat sursa de finanțare exact în momentul în care a început să ceară cei mai mulți bani. Dacă inteligența artificială își ține promisiunile, 5.500 de miliarde vor părea ieftine. Dacă nu, se va vedea cine a împrumutat cui.
Surse: JPMorgan Global Research, iunie 2026 (via Fortune, Bloomberg); The Economist, 24 octombrie 2026; Ruchir Sharma, „The Global AI Bust”, Foreign Affairs, noiembrie–decembrie 2026; Reuters, iulie și septembrie 2026; rezultatele trimestriale Alphabet și Microsoft, 28 octombrie 2026; Agenția Internațională pentru Energie, „Key Questions on Energy and AI”, 2026; Eurostat, „The use of AI technologies in the EU”, 2026; Comisia Europeană, Digital Decade Country Report România 2026; EuroHPC JU.
