Capacitatea de calcul pentru inteligența artificială, o piață de 360 de miliarde de dolari în 2025 care ar putea ajunge la 2.300 de miliarde în 2030, își construiește propriile burse, brokeri și contracte futures. Europa are o rețea publică de supercalculatoare și, din 2027, un nod în București. Întrebarea este cine va stabili prețul.
O resursă rară, controlată de câțiva producători, cu prețuri opace și cumpărători disperați. Descrierea se potrivea petrolului din anii 1970 și se potrivește, în 2026, orei de calcul pe un procesor Nvidia. Boston Consulting Group estimează că piața globală a capacității de calcul pentru AI a însemnat 360 de miliarde de dolari în 2025 și ar putea ajunge la 2.300 de miliarde în 2030. The Economist a folosit în octombrie comparația cu petrolul și a pus întrebarea care decurge din ea: unde este bursa?
Cum arată o piață fără piață
Lanțul este scurt și concentrat. Nvidia și AMD fac procesoarele; Amazon, Microsoft și Google le închiriază prin cloud; un etaj de operatori specializați, numiți „neoclouds”, între care CoreWeave și Nebius, cumpără cipuri pe datorie și le subînchiriază laboratoarelor de AI, uneori prin contracte uriașe: Nebius a semnat în aprilie cu Meta un acord de până la 27 de miliarde de dolari. Prețul orei de calcul se negociază bilateral, pe termene lungi, fără cotație publică. Pentru un cumpărător mic, o universitate sau un start-up, piața seamănă cu bazarul: cine cunoaște pe cineva, obține un preț; cine nu, așteaptă.
Cine construiește bursa?
Răspunsul, în 2026, este: toată lumea deodată. Compute Exchange, o platformă lansată în ianuarie 2025 pe model de licitație, a deschis în iulie o piață secundară pentru procesoare H100 și A100 la mâna a doua. CME Group, cea mai mare bursă de derivate din lume, listează contracte futures pe indicii de închiriere a procesoarelor H100 și B200, câte 730 de ore-GPU pe contract, decontate financiar, pe scadențe lunare până la trei ani; directorul său general, Terry Duffy, a numit puterea de calcul „noul petrol al secolului XXI”. ICE pregătește contracte similare pe un indice concurent, iar Kalshi a lansat în iulie piețe pe curba prețului. BCG estimează că tranzacționarea, optimizarea prețului și costurile mai mici de finanțare ar putea elibera până la 140 de miliarde de dolari pe an de „valoare ascunsă” în această industrie. Când o bursă de mărfuri din Chicago vinde ore de procesor la termen, resursa a încetat să fie un serviciu IT și a devenit o marfă.
Ce se întâmplă cu prețul?
Două forțe trag în direcții opuse. Agenția Internațională pentru Energie notează că energia necesară pentru o sarcină AI scade de cel puțin zece ori pe an, iar capacitatea „fabricilor de AI” s-a triplat în 18 luni, ceea ce ar trebui să ieftinească ora de calcul. În același timp, memoria de mare viteză rămâne deficitară până la sfârșitul lui 2027, iar cererea crește mai repede decât oferta de electricitate și de cipuri. Rezultatul este exact tipul de volatilitate care justifică o piață la termen: producătorii vor să-și blocheze venitul, cumpărătorii vor să-și blocheze costul, iar între ei apar speculatorii. Petrolul a trecut prin același proces între 1973 și 1983.
De ce contează pentru România
Europa nu are neoclouds de talia americanilor, dar are o rețea publică: EuroHPC, cu supercalculatoare comune și „fabrici de AI” care oferă acces subvenționat firmelor și cercetătorilor. România a fost selectată în octombrie 2025 pentru una dintre ele, găzduită de ICI București, cu Politehnica drept coordonator; proiectul a intrat în implementare pe 1 septembrie 2026 și ar trebui să fie operațional la sfârșitul lui 2027. Este un nod, nu o bursă, dar într-o piață în care prețul se negociază la ușă, accesul garantat la capacitate publică este o formă de protecție. Cât timp 5,2% dintre firmele românești folosesc AI, față de 20% media europeană, după Eurostat, problema nu este prețul orei de calcul. Este cine știe ce să facă cu ea.
Petrolul a devenit o piață când a apărut un preț public și cineva dispus să-l garanteze la termen. Puterea de calcul tocmai a trecut pragul. Cine controlează indicele va controla, în anii următori, o parte din costul oricărei companii care folosește inteligența artificială, adică, în curând, al tuturor.
Surse: Boston Consulting Group, „Is AI computing power becoming a commodity?”, iulie 2026; The Economist, octombrie 2026; CME Group (specificațiile contractelor futures pe putere de calcul); Compute Exchange (comunicate ianuarie 2025, iulie 2026); Agenția Internațională pentru Energie, 2026; EuroHPC JU, 10 octombrie 2025; ICI București, septembrie 2026; Eurostat, 2026.
