China rafinează 19 din cele 20 de minerale strategice pentru energie, fabrică 85% din panourile solare și 70% din mașinile electrice ale lumii și își dublează exporturile de vehicule electrice în 2026. Economiștii se ceartă cât de mare a fost primul șoc. Al doilea nu mai așteaptă verdictul.
Primul „șoc chinezesc”, cel de după intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului în 2001, a lovit textilele, mobila și electronicele ieftine. Al doilea vine exact în sectoarele pe care Europa le-a declarat strategice pentru deceniul următor: mașini electrice, baterii, panouri solare, turbine eoliene și mineralele din spatele lor. În Foreign Affairs, numărul de noiembrie–decembrie, cercetătoarea Zongyuan Zoe Liu, de la Council on Foreign Relations, pune cifrele una lângă alta: China este principalul rafinator pentru 19 din cele 20 de minerale strategice pentru energie urmărite de Agenția Internațională pentru Energie, cu o cotă medie de 70%, deține circa 85% din capacitatea mondială de producție a panourilor solare, a furnizat 78% din capacitatea eoliană instalată în lume și a produs în 2025 aproximativ 70% dintre vehiculele electrice de pe planetă.
Cât de mare a fost primul șoc? Economiștii nu s-au înțeles
În aceeași săptămână, The Economist a relatat o dispută academică aprinsă în jurul celei mai influente cercetări despre efectele comerțului cu China asupra ocupării din Statele Unite, studiul Autor–Dorn–Hanson din 2013. O lucrare publicată în septembrie în Econ Journal Watch susține că, recalculate cu metode econometrice mai noi, efectele ar fi mult mai mici decât cele estimate inițial; autorii studiului original contestă. Dezbaterea contează pentru manuale și pentru politică comercială, dar are o particularitate: se poartă despre un val care a trecut, în timp ce următorul este deja în port.
Ce arată cifrele din 2026
Exporturile chineze de vehicule electrice au crescut cu 68,7% în primul semestru, potrivit datelor vamale chineze; pe nouă luni, producătorii au livrat în străinătate 4 milioane de vehicule cu propulsie nouă, de peste două ori mai multe decât anul trecut, după Asociația chineză a producătorilor auto, într-un an în care vânzările interne scad. Exporturile de baterii litiu-ion au urcat cu 37,6%, cele de turbine eoliene cu 35,6%. În martie, China a exportat 68 GW de panouri solare într-o singură lună, un record, după calculele Ember. În Europa, mărcile chinezești au ajuns la 9,2% din piața auto în primul semestru, de la 3% în 2023, și sunt pe cale să depășească un milion de mașini vândute în 2026. Pe 17 septembrie, ministrul german de finanțe Lars Klingbeil cerea de la tribuna fabricii Volkswagen tarife europene mai dure și reguli de conținut local; Germania, apărătoarea tradițională a liberului schimb, a schimbat tabăra.
Miza nu este doar comercială
Teza lui Liu merge mai departe: dominația în tehnologiile verzi devine o pârghie financiară. China decontează deja aproximativ 30% din comerțul său cu bunuri în yuani, după statisticile proprii, iar moneda a ajuns la 7% din mesajele de finanțare a comerțului pe rețeaua SWIFT în mai 2026, față de 82,5% dolarul. Cifrele sunt încă mici, sub 2% din rezervele valutare mondiale, dar direcția este una pe care Europa, care importă panourile, bateriile și mașinile, o va plăti în moneda vânzătorului.
De ce contează pentru România
România este expusă pe două fronturi. Primul este auto: cea mai mare industrie exportatoare a țării depinde de Dacia și de Ford Otosan Craiova, iar lanțul de furnizori a început deja să se scurteze, cu închiderile Aptiv de la Ineu și JTEKT de la Alexandria. Al doilea este energia verde pe care România o instalează în ritm record: Transelectrica a racordat 1.331 MW de fotovoltaic numai de la începutul anului, într-o lume în care 85% din panouri se fabrică în China. Fiecare megawatt nou este și o factură plătită, cel mai probabil, la Shenzhen. Răspunsul european, Regulamentul privind materiile prime critice, a desemnat pe 9 octombrie 46 de proiecte strategice noi, iar România se numără printre țările-gazdă; este primul pas de la consumator la verigă a lanțului.
Primul șoc chinezesc a venit pe ușa din spate, în produse pe care Occidentul nu le mai voia. Al doilea intră pe ușa din față, în produsele pe care Occidentul le-a declarat viitorul său. De data aceasta, nimeni nu va mai putea spune că nu a văzut cifrele. Le publică, lunar, vama chineză.
Surse: Zongyuan Zoe Liu, „The China Price”, Foreign Affairs, noiembrie–decembrie 2026; The Economist, 22–24 octombrie 2026; Econ Journal Watch, septembrie 2026; Administrația Generală a Vămilor din China, 14 iulie 2026; CAAM, 19 octombrie 2026; Ember, aprilie 2026; Euronews, 17 septembrie 2026; Comisia Europeană, 9 octombrie 2026; Transelectrica, 2026.
