Efectele crizei energetice pentru marile companii petroliere. O analiză de Nicușor Păduraru

Saudi Aramco a câștigat 36,3 miliarde de dolari într-un singur trimestru, ExxonMobil 15,4 miliarde, Shell 12,1 miliarde, Chevron 9,9 miliarde, TotalEnergies 8,3 miliarde, BP 4,7 miliarde, iar OMV Petrom 2,26 miliarde de lei. Războaiele au transformat rafinăria în cea mai profitabilă afacere a anului. Rusia a pierdut venituri, Kazahstanul a câștigat cu producție mai mică, iar nota de plată a ajuns la buzunarele consumatorului european.

Am așteptat cifrele raportărilor trimestriale cu o curiozitate ușor malițioasă. Voiam să văd unde ajung, în bilanțuri, favorurile fiscale aferente accizelor și diferențele pe care le plătim de la începutul lui martie la pompă și în facturile de încălzire. Răspunsul a venit între 29 octombrie și 3 noiembrie, când marile companii petroliere și-au publicat rezultatele pe trimestrul iulie–septembrie. Dacă pui cifrele una lângă alta, pe același indicator, profitul net atribuibil acționarilor, și compari trimestrul al treilea din 2026 cu același trimestru din 2025, înainte ca atacul din 28 februarie asupra Iranului să închidă, practic, Strâmtoarea Hormuz, tragi niste concluzii. Criza a fost bună pentru industrie, dar inegal de bună, iar diferențele dintre americani, europeni, arabi, ruși și kazahi spun mai mult decât totalul.

Cât au câștigat, de fapt

Cele două mari companii americane și-au dublat sau triplat profitul. ExxonMobil a raportat 15,4 miliarde de dolari, față de 7,5 miliarde cu un an înainte, iar Chevron 9,9 miliarde, de la 3,5 miliarde. Europenii au urmat același drum: Shell a ajuns la 12,1 miliarde de dolari, de la 5,3 miliarde, cu o rentabilitate a capitalului (ROACE) urcată de la 9,4% la 14,4%; TotalEnergies a raportat 8,3 miliarde, de la 3,7 miliarde, iar BP un profit de bază de 8,46 miliarde de dolari, cel mai mare din 2008 încoace, față de 2,21 miliarde în trimestrul similar din 2025. După calculele Bloomberg, cele cinci companii occidentale au cumulat un profit net ajustat de 56,3 miliarde de dolari, al treilea cel mai mare total trimestrial din istoria lor, și toate au depășit estimările analiștilor.

Graficul 1. Profitul net al marilor companii petroliere, trimestrul al treilea 2025 față de 2026.

Rafinăria, nu sonda

Primul lucru pe care l-am verificat a fost dacă prețul țițeiului explică singur saltul. Nu îl explică. Brentul a avut în trimestrul al treilea o medie de 97 de dolari pe baril, cu circa 40% peste cei 69,1 dolari de acum un an. Profiturile au crescut însă de două până la patru ori. Diferența s-a făcut în rafinare. Indicatorul de marjă al TotalEnergies pentru Europa a urcat la 33,2 dolari pe baril, de la 8,4 dolari; marja de rafinare a OMV Petrom, la 41,7 dolari, de la 14 dolari. Divizia de rafinare a ExxonMobil a câștigat un record de 9,05 miliarde de dolari, de aproape cinci ori mai mult decât acum un an, iar rafinăriile Chevron au adus 4,93 miliarde, tot un maxim istoric. Bloomberg estimează că aproximativ 10% din capacitatea mondială de rafinare este scoasă din funcțiune de războiul din Orientul Mijlociu și de atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești, iar Rusia a interzis exportul de motorină.

Văd aici o primă observație de fond. Câștigul nu a venit dintr-o investiție nouă, dintr-o descoperire sau dintr-o tehnologie mai bună, ci din raritate. A câștigat cine avea rafinării funcționale și le-a putut încărca la 96–100% din capacitate, cum au raportat Shell și ExxonMobil pentru unitățile lor. Este o rentă de poziție, iar acest lucru contează când ajungem la discuția despre echitate.

Golful: mai mult din preț, mai puțin din volum

Saudi Aramco arată, la prima vedere, cel mai mare profit: 36,3 miliarde de dolari, cu 34,5% peste anul trecut. Cifra trebuie citită cu atenție. Profitul net ajustat a crescut cu doar 9%, la 31,2 miliarde, iar o parte importantă din diferență vine din câștigul obținut la vânzarea participației din PRefChem către Petronas. Compania a obținut în medie 95,20 dolari pe baril, față de 70,10 dolari cu un an înainte, dar a vândut mai puțin, pentru că războiul i-a redus producția. Ce a salvat-o a fost oleoductul est-vest către terminalele de la Marea Roșie, pe care directorul general Amin Nasser l-a numit „o linie vitală”. Fluxul de numerar liber a crescut la 28,2 miliarde de dolari, iar dividendul de bază pe trimestru, de 21,9 miliarde, merge în cea mai mare parte la statul saudit, acționarul majoritar. În Golf, criza a însemnat compensarea volumului prin preț; avantajul l-a avut cine dispunea de o rută alternativă.

Rusia și Kazahstanul: același petrol, alt deznodământ

Cel mai interesant contrast l-am găsit în spațiul ex-sovietic. Rusia, al doilea exportator mondial, a încasat în primele nouă luni din 2026 venituri bugetare din petrol și gaze de circa 5.470 de miliarde de ruble, cu 17,2% mai puțin decât în 2025, potrivit Ministerului rus de Finanțe. Explicațiile oficiale: rubla puternică, costul subvenționării pieței interne de carburanți și perturbările de producție și export. Companiile arată o imagine mai nuanțată. Rosneft a raportat pentru primul trimestru un profit de 115 miliarde de ruble, dublu față de trimestrul precedent, dar avertizează asupra restricțiilor de preluare impuse de Transneft, a perturbărilor de la terminale și a atacurilor asupra rafinăriilor. Lukoil a raportat pe primul semestru un profit de 430,9 miliarde de ruble, de 1,5 ori mai mare, după ce în martie înregistrase o depreciere de 19,8 miliarde de dolari a activelor externe, efect al sancțiunilor americane.

Pentru România, sancțiunile împotriva Lukoil au avut un nume concret: Petrotel Ploiești. Rafinăria, care asigura în funcționare normală aproximativ 21% din capacitatea de procesare a țițeiului din România, nu a mai putut fi aprovizionată, iar pe 26 august societatea a intrat în insolvență, cu datorii restante de peste 60 de zile de 936,7 milioane de lei și o cifră de afaceri prăbușită în 2025 la 902 milioane de lei, de la 3,85 miliarde. Într-un an în care rafinarea a fost cea mai profitabilă activitate din industrie, România a pierdut o rafinărie.

Kazahstanul a mers în sens opus. KazMunayGas a raportat pe primul semestru un profit net de 904 miliarde de tenge, aproximativ 1,86 miliarde de dolari, cu 69% mai mult, deși producția de țiței a scăzut cu 4,6%, din cauza restricțiilor de preluare impuse de Consorțiul Conductei Caspice. Compania explică saltul prin prețurile mai mari ale țițeiului și ale produselor petroliere vândute de KMG International, adică grupul Rompetrol. La Năvodari, Rompetrol Rafinare a încheiat semestrul cu un profit net de 40,4 milioane de dolari, față de o pierdere de 53,2 milioane, la venituri de 3,5 miliarde de dolari, iar Petromidia a funcționat la 98% din capacitate. Statul român deține 44,7% din companie, care declară contribuții de peste 1,3 miliarde de dolari la bugetul de stat numai în primul semestru.

Graficul 2. Indicatori de profitabilitate înainte și în timpul crizei.

Petrom, câștigul cu frâna trasă

OMV Petrom a raportat pentru trimestrul al treilea vânzări de 13,85 miliarde de lei, cu 41% mai mult, și un profit net de 2,26 miliarde de lei, față de 1,35 miliarde. Marja netă a urcat de la 13,7% la 16,3%, iar ROACE de la 12,8% la 16%, creșteri vizibile, dar mai mici decât la marile companii occidentale. Diferența are explicații concrete: contribuția de solidaritate, de 266 de milioane de lei numai în acest trimestru, și plafonarea adaosului comercial, aplicată în aprilie–iunie, cu un efect estimat de companie la circa 65 de milioane de lei, și reluată din august până în octombrie. Consiliul Concurenței a constatat că, în perioada plafonării din primăvară, prețurile carburanților din România au rămas sub media europeană. Aș mai nota un detaliu rar în acest sezon de raportări: investițiile Petrom au crescut cu 51%, la 2,89 miliarde de lei, cea mai mare parte pentru Neptun Deep, cu primul gaz programat în 2027. Statul, care deține 20,7% din companie, a încasat partea sa din dividendele de 3,6 miliarde de lei aprobate în aprilie.

Cine plătește nota

De partea cealaltă a bilanțului se află gospodăriile consumatorilor casnici. În septembrie, inflația anuală din zona euro a urcat la 3,8%, de la 2,2% cu un an înainte, iar componenta energetică a crescut cu 18,9%, după o scădere de 0,4% în septembrie 2025, potrivit Eurostat. România are, cu 6,5%, cea mai mare inflație din Uniune, chiar dacă în scădere față de 8,6% acum un an. Iar punctul de plecare nu era confortabil: încă din 2024, înainte de criză, 9,2% dintre europeni și 10,8% dintre români declarau că nu își pot încălzi locuința în mod adecvat. În Marea Britanie, plafonul de preț pentru energia casnică este așteptat să crească în ianuarie cu peste 400 de lire pe an.

Graficul 3. Inflația și componenta energetică, septembrie 2025 față de septembrie 2026.

Un raport comandat de Greenpeace Germania, publicat pe 5 noiembrie, estimează că între 1 martie și 19 octombrie companiile petroliere au câștigat din vânzarea de benzină și motorină în UE cu circa 36 de miliarde de euro mai mult decât înaintea războiului, aproximativ 154 de milioane de euro pe zi, din care 28,2 miliarde din motorină. Prețul motorinei înainte de taxe ar fi crescut cu 22,7 eurocenți pe litru mai mult decât țițeiul. Industria respinge acuzația de profit abuziv și invocă prețul materiei prime. Noah Gordon, de la Consiliul European pentru Relații Externe, recunoaște rolul lipsei de capacitate de rafinare, dar adaugă că firmele „fac mai mult decât să transfere costul petrolului scump”. În statele care au fixat prețul la pompă, prețul motorinei înainte de taxe a crescut în medie cu 0,38 euro pe litru, față de 0,57 euro în rest, dar Slovacia și Slovenia au ajuns să raționalizeze combustibilul.

Graficul 4. Estimarea câștigului suplimentar din vânzarea de carburanți, pe țări.

Dividendele trimestrului

Unde se duc banii? ExxonMobil a distribuit în trimestrul al treilea 9,4 miliarde de dolari acționarilor, din care 5,1 miliarde prin răscumpărări de acțiuni, și a anunțat răscumpărări de 20 de miliarde pentru 2027. Chevron a plătit 6 miliarde în trimestru și 18,7 miliarde de la începutul anului, dar a ținut răscumpărările la limita de jos a planului și a folosit surplusul pentru reducerea datoriei. Shell a distribuit 5,3 miliarde și a ridicat programul de răscumpărare la 5 miliarde, de la 3 miliarde. TotalEnergies a majorat dividendul cu 5,9% și a anunțat răscumpărări de 2,5 miliarde, iar BP și-a redus datoria netă la 13,9 miliarde, de la 26,1 miliarde acum un an. Analistul RBC Biraj Borkhataria observa că reținerea unor companii de a-și majora răscumpărările „reflectă probabil percepția publică”. Formularea este diplomatică; în traducere liberă, industria știe că se uită toată lumea.

Echitate sau inechitate?

Ajung la întrebarea pe care mi-am pus-o de la început: se regăsește criza din buzunarele noastre în profiturile magnaților petrolului? Parțial, da. Cei 36 de miliarde de euro estimați de Greenpeace pentru opt luni de vânzări de carburanți în UE și cei peste 56 de miliarde de dolari câștigați de cinci companii într-un singur trimestru provin, în bună măsură, din aceeași sursă: o marjă de rafinare multiplicată de raritate, plătită de consumatori care nu aveau alternativă. Imaginea magnatului care încasează singur este însă depășită. Acționarii acestor companii sunt fonduri de pensii, fonduri de investiții și, în cazul Aramco, KazMunayGas sau Petrom, state. Banii nu dispar; se mută de la consumatorul de motorină la pensionarul cu un fond indexat sau la bugetul unui stat producător.

Inechitatea, așa cum o văd eu, nu stă în existența profitului, ci în trei lucruri. Primul: câștigul răsplătește poziția, nu efortul, iar costul cade disproporționat pe gospodăriile cu venituri mici, pentru care energia are o pondere mare în buget. Al doilea: răspunsul european este fragmentat. Miniștrii energiei au discutat pe 29 octombrie fără să decidă o taxă comună; Portugalia impozitează cu 33% profiturile extraordinare din 2026, România combină contribuția de solidaritate cu plafonarea adaosului, iar contribuția de solidaritate europeană din 2022 a adus, potrivit Comisiei, aproape 29 de miliarde de euro. Al treilea: o mare parte din bani pleacă spre răscumpărări de acțiuni, nu spre capacitatea de rafinare a cărei lipsă a produs criza.

Dacă aș avea de ales un instrument, aș prefera o contribuție calculată pe marja de rafinare și comercializare peste un nivel de referință, cum propune Matteo Prina, de la Eurac Research, cu deducerea investițiilor în capacități noi de producție și rafinare și cu încasările direcționate către consumatorii vulnerabili, nu către subvenții generalizate. Plafonarea prețurilor protejează pe termen scurt, dar experiența Slovaciei și a Sloveniei arată cât de repede poate duce la lipsă de combustibil. Exemplul Petrom, cu o parte din câștig întoarsă prin dividendele statului, contribuția de solidaritate și investiții crescute cu jumătate, mi se pare mai aproape de un echilibru acceptabil decât modelul răscumpărărilor record.

Criza energetică din 2026 nu a creat bani din nimic. I-a mutat de la cei care cumpără energie la cei care o rafinează și o vând, cu o viteză pe care niciun guvern european nu a reușit să o egaleze. Profiturile vor scădea când rafinăriile din Golf și din Rusia își vor relua ritmul. Întrebarea care rămâne pentru Europa și pentru România este dacă, la următoarea criză, vom avea mai multă capacitate de rafinare, mai multe rute de aprovizionare și un mecanism de redistribuire pregătit dinainte sau vom avea, din nou, doar dividende record de o parte și facturi record de cealaltă.

Surse

ExxonMobil, rezultate T3 2026

Chevron, rezultate T3 2026

Shell, rezultate T3 2026

TotalEnergies, rezultate T3 2026 (Stock Titan)

BP, rezultate T3 2026 (EuropaWire)

Saudi Aramco, rezultate T3 2026 (Arab News)

Bloomberg, „Big Oil scores $56 billion windfall” (The Spokesman-Review, 30.10.2026)

OMV Petrom, raport T3 2026 (BVB)

OMV Petrom, dividende 2026 (Economica.net)

KazMunayGas, rezultate S1 2026

Rompetrol Rafinare, rezultate S1 2026 (BVB)