UniCredit a primit undă verde de la BCE pentru a prelua controlul Commerzbank, Italo pregătește 3,6 miliarde de euro pentru a concura Deutsche Bahn, iar familia Berlusconi conduce ProSiebenSat.1. Achizițiile italiene în străinătate au crescut cu 74% în 2025. Economia considerată bolnavul Europei cumpără bucăți din fosta ei locomotivă. Și plătește cash.
Timp de două decenii, raportul de forțe economic din Europa a fost simplu de descris: Germania producea, Italia datora. În octombrie 2026, The Economist descrie o răsturnare pe care puțini o anticipau: companiile italiene, de la bănci la constructori de mașini-unelte, cumpără active germane într-un ritm fără precedent. Potrivit datelor băncii de investiții Arkios citate de revistă, valoarea achizițiilor externe ale firmelor italiene a crescut cu 74% în 2025, la circa 24 de miliarde de euro. Germania este cel mai mare partener comercial al Italiei, cu schimburi de 157,8 miliarde de euro anul trecut, și, de la o vreme, cel mai mare teren de vânătoare.
Commerzbank, trofeul
Pe 15 octombrie, Banca Centrală Europeană a autorizat UniCredit să depășească pragul de 30% din Commerzbank, fără limită superioară, după ce banca milaneză ajunsese, în urma ofertei de schimb încheiate în iulie, la 47,6% din capital. Valoarea operațiunii este estimată de The Economist la circa 45 de miliarde de euro; alte publicații evaluează Commerzbank la 35 de miliarde. Aprobarea nu înseamnă finalizarea: mai sunt necesare avizele Comisiei Europene pe concurență, așteptat până pe 16 noiembrie, ale Fed și ale autorității poloneze, iar fuziunea propriu-zisă a fost amânată pentru 2029–2030. Statul german, care deține încă 12–13%, s-a opus de la început. Nu a putut face mare lucru: într-o uniune bancară, regulile sunt europene, iar BCE le-a aplicat.
Trenuri italiene pe Berlin–München
Italo, operatorul feroviar privat italian, a anunțat în august un plan de 3,6 miliarde de euro pentru a intra pe piața germană din 2028, cu 26 de trenuri Siemens Velaro și opțiune pentru încă 14, pe coridoarele München–Berlin–Hamburg și München–Köln–Dortmund, în concurență directă cu Deutsche Bahn, pe o rețea în care punctualitatea a devenit subiect de umor național. MediaForEurope, grupul familiei Berlusconi, a investit circa 1,8 miliarde de euro pentru a ajunge la 75,6% din ProSiebenSat.1. Mai jos pe listă, dar mai relevant pentru structura economiei germane, vin achizițiile din Mittelstand: producătorul farmaceutic Polifarma a cumpărat Arzneimittel din Frankfurt, Bending Spoons a preluat aplicația Komoot, DIESSE a luat părți din Mayer, un fabricant insolvent de mașini textile. Potrivit unei analize KPMG citate de Börsen-Zeitung, companiile italiene au încheiat de la începutul lui 2023 o sută de achiziții și acorduri în Germania, în valoare de 17,8 miliarde de euro; aproximativ 2.400 de firme italiene operează deja acolo, cu peste 200.000 de angajați.
De ce acum?
Pentru că prețurile au scăzut și cumpărătorii au bani. Economia germană este, în termeni reali, aproximativ la nivelul dinaintea pandemiei; producția industrială, fără energie și construcții, era în august cu 0,4% sub anul trecut, iar industria auto a pierdut 42.300 de locuri de muncă într-un an, până la cel mai mic efectiv din 2005, după Destatis. Firmele germane de familie au o problemă de succesiune și una de energie scumpă. De cealaltă parte, firmele italiene au ieșit din deceniul de austeritate cu bilanțuri curățate, marje bune în nișe industriale și o bursă care le-a recompensat disciplina. Italia nu a devenit brusc bogată; Germania a devenit, pentru prima dată după mult timp, ieftină.
De ce contează pentru România
Pentru România, care vinde Germaniei bunuri de 19,8 miliarde de euro pe an, în creștere cu 9,2% în 2025, după datele Destatis prelucrate de AHK România, și al cărei cel mai mare investitor final este tot Germania, cu 14,9% din stocul de investiții străine, proprietarul fabricii germane contează la fel de mult ca fabrica. O Commerzbank controlată de la Milano, un furnizor auto cumpărat de un grup italian, un lanț de aprovizionare reorganizat după logica noului acționar schimbă interlocutorii companiilor românești fără ca ele să fi mutat un șurub. Dacă acționarii italieni ajung să dețină o parte din capitalul german prezent în România, rutele de decizie se mută, discret, spre sud.
Mai sunt 20 de ani de când Europa dezbate dacă Italia poate fi salvată de Germania. Răspunsul din 2026 este că Italia a început să cumpere Germania, cu bani câștigați din exact industriile pe care Berlinul le credea ale lui. Pentru restul continentului, lecția este mai puțin despre italieni și mai mult despre prețul la care ajunge o economie care nu mai crește.
Surse: The Economist, octombrie 2026; Banca Centrală Europeană / Euronews, 15 octombrie 2026; Brussels Signal, 16 octombrie 2026; Arkios via Milano Finanza, ianuarie 2026; RailwayPro și Börsen-Zeitung, august 2026; C21Media, septembrie 2025; Destatis, 7 octombrie 2026; AHK România / Destatis, martie 2026; BNR, raportul anual privind investițiile străine directe.
