Opinie Nicușor Păduraru
Regiunea Nord Est a României de la granița cu Ucraina și Republica Moldova are 17% din populația țării, dar doar 2% din investițiile străine și e pe locul 233 din 234 în UE la competitivitate.
Pe pagina oficială „Locații pentru investiții”, statul român face referiri nominale doar la parcurile industriale din Cluj, Oradea, Timișoara, Pitești, Brașov, Craiova și Constanța. Iașiul, Bacăul, Suceava, Neamțul, Botoșaniul și Vasluiul nu există. Pentru 3,2 milioane de oameni de la granița de est a NATO și a UE, asta nu e o doar o scăpare de webdesign.
Ce găsește un investitor care caută Moldova pe site-ul Guvernului? Nimic. Pagina „Locații pentru investiții” a Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE) nu pomenește niciun județ din Nord-Est.
Cât de mare este golul? Nord-Estul are 17% din populația țării, 11% din PIB, 8% din parcurile industriale și 2% din investițiile străine.
Este cea mai săracă regiune a Europei? Nu mai este. Este însă penultima din Uniune la competitivitate: locul 233 din 234 în indicele Comisiei Europene.
Ce ne spun americanii? Ce știm deja cu toții: legi imprevizibile care blocheaza predictibilitatea evoluției unui business, capacitate instituțională limitată (termenul corect ar fi dat de incapacitate profesională), autorizări lente, corupție la nivelul autoritatilor centrale si locale.
De ce este o problemă de securitate? Pentru că vorbim de culoarul estic al NATO și al Europei. Pentru că o regiune de graniță fără economie este o regiune vulnerabilă. Chiar Strategia Națională de Apărare cere „reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre regiunile țării”.
Cine răspunde? Nimeni. Eu nu am auzit de nicio interpelare în Parlament pe acest subiect, nici o supărare declarată pe tema asta.
Concluziile nu au nevoie de argumente: România are o problemă de atractivitate și de imagine în fața investitorilor. Are nevoie să își reseteze modul cum își comunică informația, modul vizionar în care investește în infrastructură și de voință în a face lucrurile cum trebuie. În regiunea Nord-Est, toate se adună.
Toată lumea vorbește. Cine face?
Toată lumea vorbește despre dezvoltare economică, atragerea investitorilor, reindustrializare și banii europeni pentru competitivitate. Toți vor locuri de muncă mai bine plătite. Pentru că indiferent de cât de ticăloși sunt cei care în mod constant consideră Moldova o fundatură, schimbarea în bine nu vine decât din dezvoltare economică Toți politicienii plâng pe umerii generației tinere și îi cheamă acasă pe cei care au plecat. Întrebați separat, funcționarii și demnitarii vă vor recita programele și demersurile lor pentru „țărișhoaaara asta”, în cel mai pur stil de vodevil dâmbovițean și aproape că vor vărsa o lacrimă pentru efortul depus.
Un răspuns indirect pentru toată România a venit zilele acestea de la Washington. Raportul Departamentului de Stat privind climatul investițional din România, publicat la sfârșitul lui septembrie, notează că „imprevizibilitatea legislativă și de reglementare, precum și capacitatea instituțională limitată continuă să afecteze negativ climatul investițional”. Legislația fiscală „este revizuită frecvent, adesea fără o evaluare a impactului”. Timpul necesar pentru autorizațiile de urbanism și de mediu, pentru titlurile de proprietate și pentru racordarea la utilități „poate afecta calendarul proiectelor”. Corupția rămâne „o provocare continuă”: 90% dintre oamenii de afaceri români o consideră generalizată, față de 63% în media UE. Pe scurt: castelul lui Kafka, cu ștampilă oficială.
Cifrele confirmă. În 2025, România a atras 109 proiecte de investiții străine, potrivit EY — de aproape trei ori mai puține decât Polonia (285). Dintre ele, 45 au mers în București-Ilfov, regiune care concentrează 66,9% din stocul de investiții străine al țării. Iar 34% dintre investitorii chestionați spun că și-au amânat, redus sau anulat planurile.
Pagina pe care Moldova nu există
Primul pas al oricărui căutător de informație este site-ul autorității create exact pentru asta. ARICE funcționează în subordinea prim-ministrului, a avut în 2025 credite bugetare de 94 de milioane de lei și, potrivit inițiatorilor unei propuneri legislative aflate în Parlament, 290 de angajați. Raportul american o descrie drept „principalul punct de contact dintre investitori și autorități”. Să vedem ce găsește investitorul la acest punct de contact.
Pe pagina „Locații pentru investiții”, verificată pe 2 octombrie 2026, agenția anunță „peste 118 parcuri industriale active”, „amplasate strategic în toate regiunile de dezvoltare ale țării”. Dă apoi exemple: Cluj, Oradea, Timișoara, Pitești, Mioveni, Brașov, Craiova, Constanța. Descrie regiunile Vest, Nord-Vest, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Sud-Est.
Nord-Estul nu apare. Nici Iașul — al patrulea județ al țării după PIB, după Cluj, Timiș și Constanța (al cincilea, dacă socotim și Bucureștiul), cu 59,9 miliarde de lei în 2024 —, nici Bacăul, nici Suceava. Niciun rând. Pagina nu are listă de amplasamente, hartă sau date despre utilități și puterea electrică disponibilă. Are, în schimb, o explicație corectă despre cum poate cumpăra teren în România un cetățean european.
Să spun că e superficial? Ar fi prea blând. Oricum informația din acea pagina de pe net este jenantă. Nu e superficialitate. E absență. Iar Regiunea Nord Est, căreia toate guvernele i-au promis „reducerea decalajelor” lipsește tocmai de pe pagina care ar trebui să o vândă. În Parlament se discută azi o propunere de desființare a agenției (L346/2026), iar programul de guvernare depus în septembrie propune reorganizarea ei. În schimb, secțiunea de știri a agenției raportează întâlniri cu ambasadorii Kazahstanului și Turciei, un forum economic România–India și prezența la târgul de film de la Berlin. Iar pentru Moldova, niciun rând. Problema nu este sigla instituției ci funcționarea ei. Problema este că nimeni nu va răspunde de ce lipsește Moldova.
Cui să-i spui? Demnitari sunt mulți și pe toate drumurile. Parlamentarii de toate culorile par să ocolească subiectul: nu am auzit de nicio interpelare sau întrebare adresată de la tribuna Parlamentului despre asta. Dezvoltarea economică echilibrată este cheia multor probleme ale regiunii, iar statul o tratează nu doar cu indiferență și neprofesionalism, ci printr-o demonstrație națională de incompetență administrativă. Nu există scuze.
Figura 1. Ponderea regiunii Nord-Est în totalul României. Surse: INS, populația la 1 ianuarie 2026 (prin Monitorul de Vaslui); CNSP, PIB 2024; MDLPA, parcuri industriale cu titlu, 9 din 119 (9.09.2026); BNR, stocul de investiții străine directe la sfârșitul lui 2024.
Ce întreabă un investitor și ce i se poate răspunde în Nord-Est
Un investitor serios nu are nevoie de mult ca să tragă o concluzie. El are nevoie doar de răspunsuri clare la câteva întrebări. Enumăr câteva, cu răspunsurile pe care le poate primi astăzi în Nord-Est.
Ce terenuri sau locații sunt disponibile? Nu există un inventar național unitar al terenurilor pentru investiții. O evidență oficială ar fi lista parcurilor industriale ținută de Ministerul Dezvoltării, insuficientă însă pentru a fi relevantă: 119 parcuri cu titlu la 9 septembrie 2026, dintre care 9 în Nord-Est — 3 în Iași, câte 2 în Suceava și Neamț, câte unul în Bacău și în Botoșani. Vasluiul nu are niciunul dar își dorește, Botoșani e si el ambițios. Legea parcurilor industriale, din 2013, a fost modificată o singură dată, în 2022, iar autoritățile locale o aplică foarte diferit, fiecare după cum au înțeles funcționarii să valideze regulile de funcționare.
Le pot cumpăra? Da. Aici legislația răspunde corect, iar pagina ARICE o explică.
Cum ajung și pleacă mărfurile din regiune? Autostrada Moldovei (A7) a ajuns la Bacău abia pe 31 august 2026. Tronsonul Bacău–Pașcani a ratat termenul PNRR și va fi gata la sfârșitul lui 2026 și în 2027, iar Pașcani–Suceava, finanțat prin SAFE, în 2029. Autostrada Unirii (A8) nu are niciun kilometru deschis: pe Moțca–Iași lucrările încep în iunie 2027, contractul pentru Târgu Frumos–Lețcani nu este semnat, iar cel pentru Iași–Ungheni a fost suspendat de Curtea de Apel București, cu decizia amânată pentru 6 octombrie. Centura Iașului este și ea blocată în instanță. Moldovenii au senzația că au văzut “lumina” privind cu un singur ochi spre A7 și visând la A8; până deschidem și al doilea ochi, mai trec câțiva ani.
Există cale ferată și hub-uri multimodale? Din necesarul estimat pentru coridoarele feroviare în Strategia 2026–2030, sub 1% (0,75%) este direcționat explicit către flancul estic, arată o analiză a Asociației Moldova Vrea Infrastructură. Legătura directă Hârlău–Botoșani, începută în 1987, a rămas abandonată; pentru linia Verești–Botoșani s-a semnat abia în iulie contractul pentru studiul de fezabilitate al electrificării. Nu am găsit în Nord-Est niciun terminal intermodal public sau port uscat în funcțiune. Județul Iași a exportat în 2025 bunuri de circa 1,08 miliarde de euro, dar aeroportul său a manipulat doar 2,78 tone de marfă; terminalul pentru cargo ar urma să fie construit din 2027.
Ce posibilități energetice are amplasamentul? Camera de Comerț și Industrie Iași avertiza încă din octombrie 2024 că Nord-Estul este „discriminat energetic” de mulți ani, fără conexiuni eficiente cu restul sistemului național. Linia de 400 kV care închide inelul nordic, Gădălin–Suceava, va fi gata în jurul lui 2030. Problema existenței unei puteri instalate suficiente în toată regiunea este una critică iar timpul de realizare a soluțiilor de racordare pentru locațiile parcurilor industriale este total inacceptabil, excesiv de scump și extrem de birocratic.
Există forță de muncă? Rata de ocupare a populației de 20–64 de ani este în Nord-Est de 69,1%, față de 76,1% în UE. Salariul mediu net din Botoșani (4.059 lei) este cel mai mic din țară, cu 23% sub media națională. Performanța de inovare a regiunii reprezintă 28,8% din media europeană. Învățământul dual nu dă rezultatele promise, iar sistemul educațional, excesiv sindicalizat, rezistă reformei.
Cine decide? Singura șansă a investitorului este un interlocutor cu putere de decizie — președintele consiliului județean sau primarul — suficient de bine pregătit cât să aibă răspunsurile de mai sus. Statul central nu i le oferă.
Figura 2. Stânga: PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare, % din media UE, 2024 (Eurostat; date provizorii pentru București-Ilfov și Nord-Est). Dreapta: parcuri industriale cu titlu pe regiuni de dezvoltare (MDLPA, harta actualizată la 9.09.2026).
Dezvoltarea Nord-Estului este o chestiune de securitate națională
Nu este doar un argument retoric. Diagnosticul este scris chiar în prefața Strategiei Naționale de Apărare a Țării 2025–2030, adoptată de Parlament în noiembrie 2025: „economia țării noastre a avansat mai rapid decât instituțiile care compun arhitectura statului”. Strategia trece printre obiective „creșterea competitivității economiei naționale și reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre regiunile țării” și „atragerea investițiilor străine în România”, iar printre vulnerabilități „capacitatea redusă a administrației publice” și „lipsa unui sistem consistent de date care să fundamenteze decizia administrativă”. Pagina ARICE este ilustrația perfectă a acestei vulnerabilități.
Europa a ajuns la aceeași concluzie. Raportul Draghi afirmă că „securitatea este o precondiție a creșterii durabile”, iar Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant au scris în decembrie 2025 că securitatea economică este „esențială” pentru independența economică a Uniunii. Pachetul european pentru mobilitate militară din noiembrie 2025 cere investiții urgente în infrastructura cu dublă utilizare de-a lungul coridoarelor, iar foaia de parcurs pentru apărare fixează un spațiu european de mobilitate militară până în 2027. Programul SAFE a alocat României 16,68 miliarde de euro, dintre care 4,2 miliarde pentru infrastructură cu dublă utilizare: A7 spre Suceava, drumul expres spre Siret și A8 spre Iași și Ungheni. Capătul nordic al Autostrăzii Moldovei și capătul estic al Autostrăzii Unirii au primit finanțare abia ca proiecte de mobilitate militară. Fără PNRR și fără SAFE, ele ar fi rămas și azi doar în visele moldovenilor.
Măsurată cu instrumentele Uniunii, competitivitatea Nord-Estului arată o regiune de graniță rămasă la jumătatea drumului: 48% din media UE la PIB pe locuitor, 47 de puncte din 100 la indicele de competitivitate regională, 29% din performanța medie de inovare. Șase dintre ultimele zece regiuni ale UE la competitivitate sunt românești.
Figura 3. Nord-Estul față de media UE (UE = 100). Surse: Eurostat (PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare, 2024; rata de ocupare, 2025); Comisia Europeană (Indicele de competitivitate regională 2022, după corrigendum; Regional Innovation Scoreboard 2025).
Geografia nu lasă loc de interpretări. Nord-Estul se învecinează cu Ucraina și cu Republica Moldova; numai Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași răspunde de peste 955 de kilometri de frontieră externă a UE. Până la sfârșitul lui august, Ministerul Apărării număra în 2026 25 de încălcări ale spațiului aerian și 4 drone doborâte, iar atacurile din apropierea frontierei fuseseră de peste două ori mai multe decât în tot anul 2025. Pe 8 septembrie, RO-Alert a sunat în Iași, Vaslui, Neamț, Suceava și Botoșani; pe 12 și pe 24 septembrie, drone s-au prăbușit în județul Suceava, la Botoșenița Mare și lângă Solca. Exercițiile NATO din vară au repetat apărarea Porții Focșanilor, pe care Ministerul Apărării o numește una dintre cele mai importante zone strategice ale Flancului Estic, iar organizațiile civice din Moldova reclamă că planificarea se oprește acolo. „Să nu ai tren pe flancul estic este o vulnerabilitate militară majoră”, avertizează Adrian Covăsnianu, președintele Asociației Moldova Vrea Infrastructură.
Nord-Estul nu este periferia României, ci poarta ei spre Republica Moldova și Ucraina. Prin Suceava trece viitoarea linie de 400 kV spre Bălți, prin Iași trec A8 spre Ungheni și calea ferată Iași–Ungheni, a cărei electrificare este prevăzută în strategia feroviară. Integrarea europeană a Republicii Moldova și reconstrucția Ucrainei vor avea nevoie de o bază logistică și industrială. Dacă nu va fi la Iași, Suceava sau Bacău, va fi în altă parte.
O regiune de graniță cu salarii mici, populație în scădere și fără logistică nu este doar o problemă de coeziune. Este o vulnerabilitate. Numai în 2025, Nord-Estul a pierdut 3.495 de locuitori, iar Vasluiul, ultimul județ al țării la PIB pe locuitor, a pierdut cei mai mulți: 2.730. Oamenii pleacă, baza fiscală se subțiază, iar infrastructura de care ar avea nevoie deopotrivă investitorii și trupele aliate nu există. Fabricile, drumurile, rețelele electrice și oamenii calificați înseamnă, în același timp, competitivitate și reziliență.
Ce trebuie schimbat
Nu vorbesc despre discursurile sforăitoare de reindustrializare ale unor politicieni fără nicio zi de experiență în mediul privat. Vorbesc despre răspunsuri la întrebările pe care le pune orice investitor serios:
1. Un inventar național, public și georeferențiat al terenurilor pentru investiții: proprietate, regim urbanistic, utilități, putere electrică disponibilă, acces rutier și feroviar. Exact „sistemul consistent de date” pe care Strategia de apărare îl declară lipsă.
2. O agenție de investiții care vinde toate regiunile, cu pagini pe județe, date verificabile și indicatori publici: câte solicitări, câte vizite, câte investiții.
3. Capacitatea rețelelor publicată pe noduri și parcuri, de Transelectrica și de distribuitori, ca investitorul să știe înainte de vizită câtă putere poate primi.
4. O lege a parcurilor industriale actualizată și aplicată unitar de autoritățile locale, facilitați calculate pentru a fi atractivi și competitivi față de oferta țărilor din jurul României.
5. Diplomație economică reală: ambasade și consulate care cunosc oferta fiecărei regiuni, prezență coerentă la târgurile europene și internaționale, misiuni economice și lobby cu proiecte concrete, nu cu broșuri.
6. Formare profesională legată de nevoile profilului forței de muncă necesare parcurilor industrial si provocărilor de competitivitate la nivel internațional , nu de statisticile sistemului nostru educațional blocat în neperformanță.
Suntem un stat ce pare incapabil să își trateze bolile sistemice încăpățânat de lideri obsedați de votul maselor. Vedem asta în zone politice care blochează în mod clar reformarea profundă a funcționării statului român, mergând până la sabotarea oricarei măsuri de bun simț. Un stat care însă nu își poate pune pe hartă propria regiune de graniță nu mai are o problemă de comunicare. Regiunea Nord Est este un exemplu de dezinteres al statului dus la extrem, atât timp cât Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior nici măcar nu o nominalizează pe pagina sa de promovare a locațiilor pentru investiții.
