Primele negocieri trilaterale dintre Statele Unite, Rusia și Ucraina din februarie încoace au început marți în Emiratele Arabe Unite. Washingtonul a mutat discuția de la un armistițiu la o „arhitectură de securitate europeană”, o expresie pe care Moscova o folosește din 2008 și care, pentru statele de pe flancul estic al NATO, are o istorie foarte concretă.
Donald Trump a anunțat săptămâna trecută că „va fi un acord” care „va implica mai mult decât Ucraina” și ar putea privi „toată Europa”. Într-un interviu difuzat luni de emisiunea 60 Minutes a CBS, președintele american a spus că Ucraina ar putea ieși din război „într-o formă puțin diferită” și l-a acuzat pe Volodimir Zelenski de „lipsă de respect” față de Vladimir Putin. Jared Kushner, care conduce delegația americană împreună cu emisarul special Steve Witkoff, a precizat că discuțiile se vor concentra pe garanțiile de securitate pentru Ucraina și pe „o arhitectură mai largă de securitate europeană”, adăugând că NATO rămâne central pentru apărarea colectivă a Europei. Același Witkoff redactase anul trecut, împreună cu Kirill Dmitriev, șeful fondului suveran rus, un plan în 28 de puncte care cerea Ucrainei să cedeze teritorii, să renunțe la aderarea la NATO și propunea ca Statele Unite să medieze discuțiile dintre Alianță și Rusia, relatează The Times.
O formulă împrumutată de la Kremlin
Isabelle Lasserre, editorialista de politică externă a Le Figaro, notează că sintagma „noua arhitectură de securitate europeană” este folosită de Kremlin din 2008 pentru a justifica o ordine continentală mai favorabilă Moscovei și că poziția americană îi preia acum vocabularul. Ordinea existentă, scrie ea, nu a eșuat din lipsă de principii sau mecanisme, ci a fost demontată prin ruperea tratatelor CFE, New START și INF și a Memorandumului de la Budapesta. Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a spus luni că Europei îi trebuie „pur și simplu restabilirea arhitecturii de securitate existente”. Europenii nu au fost invitați la Abu Dhabi. Propunerea americană a fost pentru ei „o surpriză totală”, potrivit unui diplomat citat de Le Figaro, iar Ursula von der Leyen a repetat că nu pot exista negocieri despre securitatea europeană fără un armistițiu prealabil în Ucraina.
Unde se află România pe această hartă?
Pe schițele din 2021, foarte vizibil. În decembrie acel an, Moscova a cerut Alianței să-și readucă dispozitivul militar la configurația din 1997, iar în ianuarie 2022 ministerul rus de externe a precizat, potrivit agenției TASS, că cererea de retragere a forțelor NATO se referă explicit la România și Bulgaria. Administrația Biden a respins atunci cererea fără echivoc. „Pare o deschidere prin care Kremlinul să obțină tot ce urmărea în 2021”, a declarat pentru The Times un diplomat european veteran, care consideră „foarte periculos” ca securitatea continentului să fie negociată „peste capetele noastre”. Contextul românesc este deja în mișcare. În țară staționează aproximativ 1.400 de militari americani, iar decizia Pentagonului privind dispunerea forțelor în Europa este așteptată în decembrie. România a semnat, în paralel, acordul pentru 16,68 miliarde de euro din instrumentul european SAFE, a doua cea mai mare alocare din program, bani destinați apărării și infrastructurii strategice.
Ce se vede de la Kiev
Pe front, raportul de forțe este mai nuanțat decât sugerează retorica de la Washington. Le Figaro scrie că armata ucraineană are avantajul în unele sectoare, dar duce lipsă de oameni, de apărare antiaeriană și de electricitate, în timp ce Kremlinul, incapabil să câștige pe linia frontului, lovește infrastructura energetică din spate. „Rușii, care nu au probleme cu energia, produc de zece ori mai multe obuze decât le putem furniza ucrainenilor”, se plânge un diplomat european citat de cotidianul francez, care descrie ajutorul european de până acum drept administrat „în doze homeopatice”. Lidera opoziției belaruse, Svetlana Tihanovskaia, a avertizat, potrivit The Times, asupra riscului ca o înțelegere mediată de americani să deschidă calea anexării Belarusului de către Rusia. Pentru Polonia, Lituania și Letonia, un asemenea scenariu ar transforma frontiera cu Belarusul într-o frontieră directă cu Rusia.
Un calendar care presează pe toată lumea
Momentul nu este întâmplător. Administrația Trump încearcă să obțină un rezultat înainte ca noul Congres, dominat de democrați, să se instaleze în ianuarie, iar Rusia, scrie Le Figaro, vrea să profite de ultimele săptămâni în care președintele american are puteri depline. Ucraina are, la rândul ei, nevoie de oameni, de apărare antiaeriană și de electricitate pentru a trece iarna. Discuțiile tehnice de la Abu Dhabi trebuiau inițial să pregătească summitul APEC din China de săptămâna viitoare, unde nu este exclusă o întâlnire Trump, Xi, Putin. Fostul ministru britanic de externe William Hague scrie în The Times că negocierile au șanse „foarte mici” să producă progrese. Pentru companiile care investesc pe flancul estic, prima de risc a regiunii se formează însă și în astfel de săli, chiar atunci când ies din ele doar comunicate.
Zelenski va fi „aproape singur” la masa de la Abu Dhabi, scrie Le Figaro, cu un reprezentant al Italiei și unul al Comisiei Europene în culise. Europa urmărește din antecameră o discuție despre propriile frontiere de securitate, iar flancul estic are motive să citească atent fiecare schiță: în 2021, numele lui figura pe ele explicit.
Surse: The Times, 10 noiembrie 2026 (Marc Bennetts, Bartosz Kielak, Oliver Moody; William Hague, „Hitting Iran’s economy is Trump’s best option”); Le Figaro, 10 noiembrie 2026 (Isabelle Lasserre, „L’Europe reléguée dans les coulisses des négociations sur l’Ukraine”); TASS, 21 ianuarie 2022; Știrile ProTV (efectivele americane din România); Agerpres și Digi24 (alocarea SAFE pentru România).
