Cele mai discutate

spot_img

ARTICOLE SIMILARE

Italia a atras 4.000 de milionari cu o taxă fixă. Acum le propune una la plecare.

Guvernul de la Roma a inclus în proiectul de buget un impozit de ieșire de 26% pentru rezidenții cu active de peste 800.000 de euro care părăsesc țara. Milionarii veniți pentru regimul forfetar de 300.000 de euro pe an și-au sunat avocații, avocații îi liniștesc, iar analiștii vorbesc de comunicare stângace. Milano, unde s-a stabilit jumătate dintre noii veniți, numără între timp chiriile.

„Fiecare client cu flat tax pe care îl am mi-a scris”, a declarat pentru The Times Antonio Tomassini, partener la biroul din Milano al casei de avocatură DLA Piper. Motivul se află în proiectul de buget al guvernului Giorgia Meloni: un impozit de 26% pe câștigurile realizate de persoanele cu active de cel puțin 800.000 de euro care decid să părăsească Italia, dacă au fost rezidenți fiscali cel puțin șase din ultimii zece ani. Măsura nu este încă aprobată, dar a ajuns exact la publicul pe care Italia l-a curtat cel mai insistent în ultimul deceniu.

Cine a venit pentru regimul forfetar

Peste 4.000 de persoane bogate s-au mutat în Italia, multe atrase de posibilitatea de a plăti o sumă fixă de 300.000 de euro pe an pentru veniturile obținute în străinătate. Regimul a fost introdus în 2017 la 100.000 de euro și majorat ulterior, după critici că milionarii scapă prea ușor. A devenit atractiv mai ales pentru britanicii plecați după abolirea statutului fiscal de non-dom, în aprilie 2025. Printre beneficiarii menționați de presă se numără Nassef Sawiris, cel mai bogat om din Egipt și președintele clubului Aston Villa, Natalia Grosvenor, ducesa văduvă de Westminster, și bancherul Goldman Sachs Richard Gnodde.

Este, de fapt, o taxă pe milionarii străini?

Nu chiar, spun avocații italieni. Marco Cerrato, partener la Maisto e Associati, explică că impozitul ar viza contribuabilii „obișnuiți”, categorie din care beneficiarii regimului forfetar nu fac parte. Aceștia plătesc în Italia doar pentru activele financiare italiene, pe care de regulă nu le dețin, așa că expunerea lor ar fi minimă. Tomassini estimează că măsura ar aduce bugetului circa 7 milioane de euro pe an și ar putea fi incompatibilă cu regulile UE. Francesco Galietti, analist la consultanța Policy Sonar din Roma, vorbește de o „comunicare stângace”: nu pare o taxă apocaliptică, dar a speriat avocații fiscaliști, agenții imobiliari și consilierii educaționali care trăiesc din noii veniți. Graba are o explicație politică. Guvernul caută bani pentru subvenții în ultimul buget dinaintea alegerilor generale de anul viitor.

Justiția europeană a mai judecat asemenea taxe

Rezerva privind compatibilitatea cu dreptul european nu este teoretică. Impozitele de ieșire aplicate persoanelor fizice au mai ajuns în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene: în 2004, în cauza de Lasteyrie du Saillant, Curtea a decis că taxarea câștigurilor latente ale unui contribuabil care își muta domiciliul fiscal din Franța încălca libertatea de stabilire. De atunci, statele care aplică astfel de taxe au fost nevoite să le construiască în jurul amânării plății sau al condițiilor stricte. Dacă proiectul italian rămâne în forma actuală, primul test nu va fi la Roma, ci la Luxemburg.

Milano, mai scump pentru cine nu are regim special

Aproximativ jumătate dintre noii rezidenți bogați s-au stabilit la Milano, de unde ajung în câteva ore la mare vara și pe pârtie iarna. Au cumpărat vile și reședințe de lux, iar orașul și-a pierdut reputația de centru bancar care se golea la sfârșit de săptămână. Localnicii se plâng însă că sunt împinși afară de chiriile în creștere. Printre ei se află și cea mai numeroasă comunitate străină din Italia: la 1 ianuarie 2025, în provincia Milano locuiau 47.678 de cetățeni români, din 168.384 în Lombardia și 1.053.042 în toată țara, potrivit datelor ISTAT prelucrate de Tuttitalia. Pentru ei, impozitul de ieșire este o știre îndepărtată. Chiria de la sfârșitul lunii nu este.

Proiectul poate fi încă modificat, iar avocații de la Milano așteaptă clarificări „în curând”. Până atunci, un impozit estimat la 7 milioane de euro pe an a reușit să pună sub semnul întrebării o politică ce a adus Italiei peste 4.000 de contribuabili dintre cei mai bogați din lume. Ca raport între cost și beneficiu, e greu de apărat.

Surse: The Times, 4 noiembrie 2026 (Tom Kington); ISTAT, populația străină rezidentă la 1 ianuarie 2025, prin Tuttitalia.it; Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza C-9/02, de Lasteyrie du Saillant, 11 martie 2004.

TE-AR PUTEA INTERESA SI